miercuri, 31 octombrie 2012

dans...

 
e o dimineata frumoasa. e frig dar e atat de multa lumina! imi vine sa rad, scriu constatari banale, toata lumea are un kkt de geam sa se uite cum e:) defapt fortez introducerea! ce introducere? spre ce? nu, nici vorba, nu fortez nimic, scriu doar ce-mi trece prin cap, si dupa cum se vede prin cap nu-mi trece nimic. dar va promit ca pot mai mult, pot sa trec la cuprins si apoi sa inchei, dar nu va promit ca va iau cu mine, va pierd pe drum.


in fiecare dimineata pe cand stau in masina si astept sa se faca 8, ca mai nou ajung f devreme la birou, vad un om cu un mers atat de ciudat incat ma opresc din citit, din butonat telefonul, din rujat, machiat, din gandit si ma uit ca muta la cum umbla omul acesta. e un om cam la 50 de ani, inalt, destul de corpolent, imbracat la fel in fiecare dimineata, cu o servieta sub brat si trece pe langa masina mea de parca ar dansa. in fiecare dimineata are acelasi ritm, se avanta elegant in sus, pe varful degetelor, ca o balerina, isi duce bratul stang in fata, apoi se reaseaza pe toata talpa si face o usoara indoire din genunchi, ca si cum ar fi pe arcuri...in fiecare dimineata ma gandesc ca omul asta e plin de muzica, o traieste, e in el, o duce cu el la serviciu zilnic, o divinizeaza, o umanizeaza, o avanta si apoi o ingenuncheaza in sufletul lui...si eu ma holbez. da, fara sa vreau, e ca si cum trece pe langa mine si ma impietreste, e un flash. si uite asa, ma gandesc eu acuma la omul acesta, pe care nu-l cunosc dar asupra caruia am asternut o poveste tesuta de mintea mea, i-am atribuit o muzica, un stil, o privire.ce interesanti suntem! cum incercam sa patrundem in adancuri necunoscute, cum ne imaginam lumi si destine, si suntem curiosi sa cunoastem, sa intelegem, sa descoperim. in momentele astea ma simt aidoma unui copil care vede pentru prima oara o dimineata, si se opreste din plans pentru ca isi da seama ca i se deschide in fata o lume noua, o enigma pe care el cu cei mai inocenti ochi va trebui sa o patrunda, sa-i intre in miez, sa o savureze...pentru mine aceasta enigma este si va ramane omul. as putea trai intr-o piata aglomerata stand pe o banca si privind oamenii din jur, as putea trai inventand povesti despre fiecare in parte, apoi la batranete as trage concluzii, as incheia calatoria privind un singur om in ochi, soptindu-i sincer: "n-am descoperit nimic dar am iubit tot drumul"

am ajuns la incheiere, daca mai e cineva aici ii spun doar atat: E O DIMINEATA FRUMOASA! (chiar daca ai un kkt de geam poate nu ti-ai dat seama)

ps: viata mea e intoarsa cu 180 de grade iar eu privesc cum umbla oamenii, si mai rau, scriu despre asta! imi vine sa ma tot intreb daca mananc nuci :)))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu