miercuri, 31 octombrie 2012

dans...

 
e o dimineata frumoasa. e frig dar e atat de multa lumina! imi vine sa rad, scriu constatari banale, toata lumea are un kkt de geam sa se uite cum e:) defapt fortez introducerea! ce introducere? spre ce? nu, nici vorba, nu fortez nimic, scriu doar ce-mi trece prin cap, si dupa cum se vede prin cap nu-mi trece nimic. dar va promit ca pot mai mult, pot sa trec la cuprins si apoi sa inchei, dar nu va promit ca va iau cu mine, va pierd pe drum.


in fiecare dimineata pe cand stau in masina si astept sa se faca 8, ca mai nou ajung f devreme la birou, vad un om cu un mers atat de ciudat incat ma opresc din citit, din butonat telefonul, din rujat, machiat, din gandit si ma uit ca muta la cum umbla omul acesta. e un om cam la 50 de ani, inalt, destul de corpolent, imbracat la fel in fiecare dimineata, cu o servieta sub brat si trece pe langa masina mea de parca ar dansa. in fiecare dimineata are acelasi ritm, se avanta elegant in sus, pe varful degetelor, ca o balerina, isi duce bratul stang in fata, apoi se reaseaza pe toata talpa si face o usoara indoire din genunchi, ca si cum ar fi pe arcuri...in fiecare dimineata ma gandesc ca omul asta e plin de muzica, o traieste, e in el, o duce cu el la serviciu zilnic, o divinizeaza, o umanizeaza, o avanta si apoi o ingenuncheaza in sufletul lui...si eu ma holbez. da, fara sa vreau, e ca si cum trece pe langa mine si ma impietreste, e un flash. si uite asa, ma gandesc eu acuma la omul acesta, pe care nu-l cunosc dar asupra caruia am asternut o poveste tesuta de mintea mea, i-am atribuit o muzica, un stil, o privire.ce interesanti suntem! cum incercam sa patrundem in adancuri necunoscute, cum ne imaginam lumi si destine, si suntem curiosi sa cunoastem, sa intelegem, sa descoperim. in momentele astea ma simt aidoma unui copil care vede pentru prima oara o dimineata, si se opreste din plans pentru ca isi da seama ca i se deschide in fata o lume noua, o enigma pe care el cu cei mai inocenti ochi va trebui sa o patrunda, sa-i intre in miez, sa o savureze...pentru mine aceasta enigma este si va ramane omul. as putea trai intr-o piata aglomerata stand pe o banca si privind oamenii din jur, as putea trai inventand povesti despre fiecare in parte, apoi la batranete as trage concluzii, as incheia calatoria privind un singur om in ochi, soptindu-i sincer: "n-am descoperit nimic dar am iubit tot drumul"

am ajuns la incheiere, daca mai e cineva aici ii spun doar atat: E O DIMINEATA FRUMOASA! (chiar daca ai un kkt de geam poate nu ti-ai dat seama)

ps: viata mea e intoarsa cu 180 de grade iar eu privesc cum umbla oamenii, si mai rau, scriu despre asta! imi vine sa ma tot intreb daca mananc nuci :)))

joi, 11 octombrie 2012

o mie de degete

in unele zile imi umbla gâze mici in buricele degetelor. trebuie sa dau cu ele in tastatura, sa le astampar, altfel sfaram bulgari de aer si cioburi de timp pana la sange, pana cand nimic din absurdul gesturilor mele nu-mi alina foamea de a bate in tastatura. uneori ies picturi strambe, posturi fara sens, mailuri aiurite, articole stupide, dar nu asta e important, ci faptul ca eu oricat as fi de normala ca format, adica am zece degete, cate cinci la fiecare mana, uneori par a fi o pictura gresita de Picasso, un brat cu o mie de degete, alungite pe foaia gandurilor mele intr-un sens fara sens, intr-o dezordine fara margini, intr-un haos dulce si provocator.

apoi, recitesc rodul acestor zbateri inutile si ma opresc uimita! cine sunt? de ce scriu? ce activitate zapacita am? ce rost au o mie de degete daca ele nu ating cu pictura lor nici un suflet? intrebari de copil prost...

sa-mi spuna cineva ce e utilitatea? sa spal acum un geam, sa calc o haina sau sa bat cu buricele degetelor la poarta imaginatiei sperand ca vreodata ma va intreba cineva daca nu cumva am obosit si vreau sa intru la un pahar de vin, la o vorba curata si o privire de jar din scanteia focului unui semineu trist? nimeni?

Picasso, nu vrei sa ma stergi din schitele tale strambe? sa ma eliberezi din evantaiul tau alienat de forme difuze? sa-mi dai normalitatea inapoi? ne? scarba!

joi, 4 octombrie 2012

1

dupa un travaliu indelungat, dupa durere, chin, epuizare...m-am nascut. azi. nici nu conteaza la ce ora. nici cu ce sex. m-am nascut. punct.
am 37 de ani. 37 de ani pe care in tot 37 de ani am incercat sa-i inteleg. poate ca am avut insumate vreo 7 luni de intelegere. sunt un alien. traiesc fizic, visez psihic si zbor spiritual, dar cu toate acestea nimic din ce am facut pana acum nu ma ridica mai sus de stele.

luni, 1 octombrie 2012

0110

care este pasiunea ta?

sa stai in fata mea si sa te devorez cu fiecare privire pe care o clipesc din ochii mei vii sau morti, nu conteaza
sa te ucid incet cu fiecare celula pe care ti-o sorb cu sete umila si rece
sa te privesc cum te zvarcolesti sub greutatea gandului meu
sa te sorb incet ca pe un vin amarui
sa te musc de buza-ti fierbinte incremenita intr-o soapta nerostita

sa nu intelegi nimica
sa taci si sa te rogi cu litere mari
sa zbieri cat tacerea te tine
sa uiti cum visezi
sa n-ai nici un dor despe mine...

care este pasiunea ta?