joi, 16 august 2012

cuvinte albe

blogul asta striga la mine. urla de cate ori deschid pagina. un ecou nesfarsit imi tiuie in urechi. au fost atatea cuvinte odata, atatea intelesuri alambicate printre literele acestea...si acum? acum nu se mai intampla nimic? acum nu se mai ridica nici un nor de nisip din desertul mintii mele? nu stiu. si nu mai urla! uneori imi vorbesc si nimic mai mult, ca si cum in sfarsit din intunericul mintii mele s-a nascut geamanul meu, uneori il caut pentru ca nu pot concepe nimicul. trebuie sa mai fie ceva, undeva, macar pentru o clipa mica. nu-mi vine sa vorbesc, nici sa ma gandesc, nu mai am intrebari, as putea pluti asa peste toate razboaiele mintii mele, calma, ca un fir de par dezradacinat. as putea sa uit, sa-mi sterg toate literele de pe tastatura, sa scriu pe foaia alba cu tastele albe cuvinte albe, sa nu ma poata citi nimeni, doar eu sa stiu ca uneori marele nimic ascunde intelesuri doar de mine stiute. nu mai urla! asculta!

in mijloc de august lumina se strange in ghem, lasand in urma cate un puf aramiu de zambete sterse, marea isi impatura valurile in suluri albastre asezate in coltul amintirilor, scoicile ei ma impodobesc azi, iar vuietul melodios se amesteca cu simfonia tacerii...in mijloc de august lumea se inghesuie toata pe pagina mea alba, anotimp dupa anotimp...asa ca nu mai urla! doar asculta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu