luni, 25 iunie 2012

luni

luni...inceput de saptamana...inceput

aceeasi intrebare, de ce fractionam timpul? de ce sfarsim si incepem ceva? timpul curge cu aceeasi cadenta indiferent de perceptia noastra, indiferent ca e luni sau duminica, cine a simtit nevoia de a fractiona timpul?
eu. azi. defapt ieri. am simtit ca daca inchei ceva pot sa ascund toate temerile, tot uratul, toata durerea sub pres, sa incui si sa arunc cheia. ce fain, azi e totul curat, sincer, clar, luminos, azi desi e luni, soarele zambeste cu ochi zglobii de parca ar ascunde sub genele-i lungi tot misterul lumii. da, pentru ca pot pasi fara sa privesc inapoi, pentru ca pot sari in gol fara sa astept sa ma prinda careva, pentru ca pot sa tac minute in sir fara sa fiu intrebata! ce fain!

sunt o prefacuta. prefac o stare de normal intr-o stare de anormal. cu usurinta. prefac o rutina intr-o revolutie mai ceva ca El presidente, prefac anii in milenii sau clipele in zile lungi toride, sunt o prefacuta sau o vrajitoare sau o inchipuita cum vrei...

cuvintele mele se inghesuie in preaplinul imaginatiei, as dansa pe un lac de cerneala pana cand lebede albe ale soaptelor mele ar imacula timpul din jurul meu, dansul s-ar opri intr-un punct minuscul cat un clipocit de oftat obosit si apoi...apoi ar fi luni, inceput de timp, inceput de zambet, inceput de propozitie, silaba, litera, punct. inceput de punct. ha

viata e un sir de luni impiedicate intr-un alt sir de duminici...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu