joi, 12 aprilie 2012

brain damage

aseara aveam o idee, o sclipire de gand, un abur rostogolit peste seara, un ghem de cuvinte ingramadite in gatlejul uscat de nerostiri. aseara aveam o stare straina de mine, un tremur subtil, nesesizabil, un scurtcircuit in reteaua stranie de soapte din strafundul fiintei mele. si tot aseara tacerea mea suiera ca un viscol melodios intr-o iarna cu zapezi albastre. toate astea trebuiau creionate pe un alb pustiu si neintrerupt, toate astea meritau imbratisate in catifeaua intunecata a noptii, meritau soptite cu glas mieros spiridusilor jucausi ai mintii...
nimic n-am facut din toate astea, somnul mi-a asezat perdeaua de intuneric pe ganduri iar din simfonia noptii un singur oftat nu-si gasea partitura...si s-a facut dimineata inainte de vis, si ceasul a spart toata linistea orchestrei mele de taceri

de fapt nu stiu ce am vrut sa scriu ieri, am uitat. nu stiu daca am vrut sa scriu sau doar sa tac, nu mai stiu cuvintele care ma aruncau la capatul raspunsurilor, nu mai stiu intrebarile pentru care nu voi avea niciodata raspuns...ma ciupesc negand parca iuteala trezirii, e vis in ziua mea sau vis in noptile mele? uneori se amesteca toate intr-un amalgam de senzatii, chipuri si masti, uneori sunt mai treaza cand dorm decat in toata cruzimea realitatii mele, uneori sunt mai putin eu decat tu, alteori nu sunt doar imi imaginez ca as fi...toate diminetile mele sunt doar capete de nopti si niciodata treziri.

...unii ar spune ca pentru asta exista medicatie, eu insa nu de nebunie vreau sa ma vindec:)


http://www.youtube.com/watch?v=t29WsfzCfvs

marți, 3 aprilie 2012

april...

ce sa scrii cand literele sufletului se topesc in aburii realitatii? cand mintea atinge o stare inalta de zbor iar trupul e lenes, cand in tine se lupta uimirea cu visul iar inafara ta e numai pustiu? ce sa scrii cand intrebarile dragi tie sunt defapt cele ale caror raspunsuri sunt vii si magice, cand tot ce ai invatat pana acum se poate zdruncina intr-un zambet, cand toate tintele tale sunt defapt atingeri de ingeri jucausi, cand lumina e sunet iar soapta devine umbra, cand ochii mei nu mai pot cuprinde in ei si culoare doar dor, doar vis...ce sa mai scrii atunci?

ce sa scrii cand anotimpurile n-au timp de primavara ta, cand diminetile iti ingheata pe geam toate visele noptii, cand saptamanile se sfarsesc inainte sa inceapa, cand totul se rostogoleste intr-un ritm delirant, cand nu mai stii cine, pentru cine, cu cine? cand mugurii casca de somn, cand fluturii iti ingheata pe pleoape? ce sa scrii?
vreau linistea unei catedrale, lumina unei raze de soare cuibarite prin culorile unui vitraliu, vreau tacerea mistica a unei lumanari si pacea duioasa din chipul unei icoane...nu mai vreau lupta si zbor si zbucium, nu mai vreau miezul de inteles din cuvantul zadar, nu mai vreau sunete vagi nici litere sterse, nu ma mai multumesc cu zapezi tarzii si cu veri necoapte, nici cu mari indepartate si ploi fara curcubeu, nu mai vreau jumatati de masura, vreau tot si acum si pe buna dreptate...VREAU TOT, macar in ascunzisul umbrit de la baza literelor mele, vreau tot, macar in umbra scrisului meu, am dreptul acesta!