marți, 14 februarie 2012

Happy Valentine ca şi când...

nu-mi place Valentinu' e roz, e chicios, e lipicios, e un marzipan ce ţi se lipeşte pe dinţi! toate inimioarele zboară haotic în urări palide, pornite din gât, scuipate englezesc cu accent de rege beat. câte un trandafir oferit ca simbol al iubirii, sau un tort sau un ursuleţ de pluş...ce puii mei, iar suntem copii? iubirea e aşa de înaltă pe lângă noi încât chiar de stăm pe vârfuri nu-i atingem decât bătaia de fluture grăbit spre infinit...habar n-avem ce e iubirea, o floare, o cărţulie, o vorbă, o ieşire la restaurant, un simbol? nu. iubirea e ceea ce ne e frică să expunem pe pielea goală, e ceea ce cuvântul nu poate scuipa decât ca pe un ton răguşit, speriat, e o privire furişată pe sub şuviţa tuciurie al unui breton tuns în zadar, e o rază din semnul de întrebare, e un colţ din curcubeul unei îndoieli...nicidecum nu e ceva roz, americănesc, chicios, ieftin, lipit cu marzipan scârbos şi aderent.
Happy Valentine? adică ce? desfă o butelie, desfă braţele, desfă-ţi sufletul din strânsoarea fricii, desfă lumea cea ambalată în staniol şi ofera...dăruieşte, spune cu vorbele tale cât de drag îţi e şi apoi taci încă un an...
şi iubirea e un cameleon, azi roz, mâine gri, poimâine negru sau bej, câteodată roşu, altădată albăstrui, nicicând nu vei şti ce tablou se pictează cu palidele tale gânduri, ce nuanţe şoptesc tainicele tale secrete, niciodată nu vei fi pictorul desăvârşirii tale, pentru că pânza pe care desenezi e timpul visării tale, iar culorile sunt urme de gând, sunt lupte de dor neastâmpărat, nu mai au culoare, nu mai au vers, sunt doar şoapte grăbite de contur şters...

so, happy orişice, orişicând...staniol de gând, palidă stea de comerţ, neon albastru din ochiul tău stâng, lume de plastic, nori de voal, fulgi ca şi când ...scriu în zadar, HAPPY VALENTINE! aşadar....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu