vineri, 27 ianuarie 2012

zece

mă tot gândesc de vreo două zile oare de ce rupem timpul în bucăţi? de ce se termină un an şi începe altul? de ce ne facem planuri, ne imaginăm că în anul nou-nouţ vom fi altfel decât am fost înainte? pornim cu entuziasm, o să fac aia şi ailaltă, o să mă las de aia şi mă apuc de ailaltă, renunţ la vicii şi mă apuc de reguli, şi alte asemenea promisiuni. de ce? dacă timpul ar fi un lac?
un lac liniştit, domol, uitat de valuri, o întindere de clipe şi de stări! dacă nu am avea ţărm, ar fi un infinit chiar dacă infinitul ar fi o altă percepţie pentru fiecare persoană în parte.
azi nu aş înmormânta un an sub cenuşa tulbure şi rece al unui final de calendar. azi n-ar fi azi, ar fi doar clipă, ieri    n-ar fi fost decât continuitatea unei lumi nelimitate, nu asta ar fi infinitul?
cine a hotărât să taie timpul în bucăţi, să-mi felieze viaţa în zile, nopţi, ani, etape? eu vreau să fiu o continuitate de fulgi, o zăpadă întinsă şi albă, eu vreau să respir acelaşi aer iute ce să-mi amintească continuu că trăiesc!
ajungem să uităm că putem muri, azi îmi spunea un prieten. dar uneori ajungem să uităm că n-am murit şi la final de zi ceva, un nuştiuce guraliv şi vesel ne strigă din toată suflarea vieţii : BUEI TRĂIEŞTI! ŞI AZI, ÎNCĂ...

începe un an nou...care e continuarea celui vechi, sunt tot eu, tot aici, tot acum, aceleaşi gânduri, aceleaşi vise, aceleaşi gusturi, tot shiraz îmi place, tot în Vamă merg, tot pe Doors adorm, tot aiurea scriu, la aceleaşi filme plâng, tot parfumul meu îmi place, tot mioapă sunt, tot aşa mă epilez, tot nu m-am tatuat, tot aşa fac sex, tot lucrez pe bani de rahat, tot libertate vreau, tot beau, tot vreau un tablou gri cu o pată de roşu turbat, tot vineri e cool şi luni de câcat, tot eu sunt şi azi, tot eu...la ce vârstă te plictiseşti tu de tine? cred că atunci când nici să te masturbezi nu-ţi mai vine.

mâine e prima zi din restul vieţii mele...nu, mâine e prelungirea zilei de azi. mâine e o altă aromă din parfumul întinderii mele de gând, mâine e tot ce azi visez, sau tot ce după mâine uit! oricum mâine ce e, e deja azi. mă iubesc un pic, că se spune că e ziua mea! de 52 de minute am o zi. voi încerca să o fac demnă de mine, am multe ore ale mele toate, am emoţii că azi mă iubesc un pic...e o stare ce trece dar poate un lac domol, liniştit, o întindere fără sfârşit face să simţi dintr-o zi că sunt zece!

3 comentarii:

  1. mi-a plăcut chestia cu masturbatu... oare asta sa fie etalonu. e tare. înca nu m-am plictisit de mine carevasazică... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a trebuit aproape o luna sa invat litere multe, sa le adun, sa le despart, sa dau cu semnu` exclamarii dupa ele si sa-ti spun LA MULTI ANI!(derbedeu)

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc de urare, tu sti ca eu sunt rabdatoare...ce e o luna cand in fata ti se casca infinitul?

    RăspundețiȘtergere