vineri, 20 ianuarie 2012

Libertate!

Vremuri tulburi. Emoţii de tot soiul. Mă uit la oameni, la protestatari, la feţele lor, la gesturile şi mimica lor. Se vede suferinţa, resemnarea că poporului ăstuia nu îi e dat să fie bucuros, liniştit, împăcat.Vai de noi, vai de bieţii oameni care îşi duc traiul de pe o zi pe alta! Vai de sufletele acelea inocente de copii care îşi văd părinţii amărâţi, sau nu-i văd decât cu lacrimi în ochi atunci când îşi iau rămas bun şi pleacă să-şi încerce norocul prin alte ţări! Vai de bărbaţii care ajung să nu se mai simtă bărbaţi deoarece nu sunt în stare să asigure familiilor lor un trai decent, deşi lucrează de dimineaţă până seara! Vai de intelectualii care citesc, gândesc, analizează, văd toate aspectele sărăciei şi cu toate acestea nu pot face mare lucru! Vai de bătrânii care o viaţă întreagă au luptat să le fie mai bine lor şi copiilor lor şi ajung la o vârstă la care guvernele îi consideră o povară! Vai de bunicii care-şi văd nepoţii fără un rost, fără un viitor, fără linişte! De ce poporul acesta nu poate să ajungă la lumină? De ce?
Mereu, când întrebările mi se adună una câte una încerc să răspund transpunându-mă în locul celuilalt. Aşa am făcut şi de data aceasta, doar că mi-e foarte greu să văd din prisma acestora ce ne conduc. Parcă e mult prea mult întuneric acolo, sunt mult prea nemiloşi şi răi, n-au suflet, nu le pasă. Să stai şi să-ţi vezi poporul înfometat, îndurerat cum îngheaţă de frig zile în şir şi să nu le adresezi nici măcar un cuvânt, orice fel de cuvânt înseamnă că eşti crud până în măduva oaselor. Eu nu fac politică dar sper din tot sufletul să ajung să-i văd pedepsiţi pe cei ce au furat de la gura copiilor, din pensiile bătrânilor, din blidul bolnavilor, din sufletul intelectualilor. Atâta sper!
Cred în oameni care nu renunţă, cred în imaginaţia lor de a cuprinde în lozincile pe care le strigă tot adevărul, cred în cumpătarea lor, cred în teama lor faţă de violenţă, cred în hotărârea lor şi în sinceritatea cu care îşi apără libertatea!
NU VOM RENUNŢA! Nu avem voie, pentru lacrimile vărsate de acest popor, pentru toţi cei care îşi târăsc viaţa în foame şi frig, pentru neobrăzarea unor burtoşi cu conturi babane şi lipsă crasă de bun simţ, nu avem voie să renunţăm! Scrieţi, spuneţi-vă gândurile, eliberaţi-vă toată supărarea adunată de atâţia ani, pentru că dacă odată ne-am câştigat libertatea cu sânge şi am scăpat de dictatură nu o vom oferi cu uşurinţă unor nesimţiţi care ne scuipă în faţă! 
Un copil striga "jos băsescu" şi l-am întrebat ce i-a făcut acest om lui de vrea să-l dea jos, şi mi-a răspuns cu mirare "cum ce? păi în ţara asta nu este ban". Am râs atunci dar mi-a îngheţat râsul pe faţă, copiii noştrii ar trebui să viseze cu ochiI plini de speranţă, copiii noştri ar trebui să râdă, să se joace, să spere, să se bucure...dar ei deja calculează neajunsurile!

PENTRU EI AVEM OBLIGAŢIA SĂ NU RENUNŢĂM!

AVEM DREPTUL LA LIBERTATE!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu