joi, 1 decembrie 2011

vorbitul e supraapreciat?

vreau să înţeleg

frigul ăsta îmi intră în oase. şi nu că nu-mi place frigul. îmi place. dar nu aşa.
într-o zi oarecare intră în birou o femeie. dârdâia. tremura. era vânătă. nu era prea îmbrăcată. avea o haină subţirică, părul blond, dezordonat, oxigenat, nespălat. avea o amendă de plată. tremura. era mică de statură. resemnată. se scuza. buzele vineţii mormăiau ceva neinteligibil. era nevinovată. îi era frig. se vedea că îi era groaznic de frig. era vulnerabilă. pentru că îi era frig. mi s-a făcut milă de ea. şi ştiu cât de mult urăsc eu sentimentul de milă. e o slăbiciune. mai bine mint sau nu las să se vadă nimic decât celui de lângă mine să-i fie milă.
avea o geantă care se destrăma, veche, purtată. n-avea mănuşi. i-am văzut degetele albastre cu oja veche şi decojită. orice culoare ar fi fost, era pe un fond violet, atât îi era de frig. îmi era milă, şi mă uram pentru asta.
ea era demnă. nu avea nevoie de mila mea. şi-a scos banii tremurând, a plătit sfioasă, şi a plecat. afară, în frigul care mie îmi îngheţa orice gând.
n-am spus nimănui nimic, nici măcar propriei mele persoane. am tăcut. am înghiţit toate silabele...până am izbucnit în plâns. frigul te face vulnerabil. atât de vulnerabil încât îţi fură centimetrii din înălţimea ta. te faci mic, te resemnezi, că nu ai o haină mai groasă, că nu ai mănuşi, că nu ai o maşină să-ţi poarte paşii. ai amenzi, ai datorii, ai drumuri de făcut, ai cuvinte de înghiţit...
frigul te face vulnerabil!

n-am vorbit cu nimeni despre asta. n-am avut cui să-i spun. am pufnit în plâns singură. mi-am şters lacrimile singură. şi atunci mai pun o singură întrebare:

"vorbitul e supraapreciat?"

am diplomă de psiholog dar nu practic...şi tot mai multe momente din viaţa mea mă fac să îmi doresc să practic. aş plânge la fiecare caz, până m-aş obişnui şi n-aş mai plânge deloc. m-aş obişnui.
vorbitul e supraapreciat? oare?
toţi înţelepţii ştiu să tacă. toţi filozofii gândesc silenţios. toţi misterioşii şoptesc ... dar oare dacă am vorbi? dacă am recunoaşte că în sinea noastră suntem vulnerabili? că în sinea noastră e frig şi nu avem mănuşi? e ceaţă şi nu zărim soarele? dacă am vorbi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu