luni, 12 decembrie 2011

linişte

aş da ziua pe noapte. pe ora asta de tăcere mistică, de linişte, de mister, toţi dorm, iar cei de nu dorm crează. orice, chiar dacă nu sunt artişti renumiţi, chiar dacă nu sunt artişti deloc, crează momente, clipe de linişte profundă, adâncă, tainică. mi-e dragă ora asta, sunt eu, sunt cu mine, cu acel ceva atât de bine ascuns din mine, iar noaptea mă înveleşte cu braţele ei puternice, cu întunericul ei de catifea, şi nu mi-e frică, şi pot respira, şi nu mă înec, şi nu mă împietresc în neputinţă. mă simt protejată de liniştea asta, îmi aud gândurile, îmi zăresc visele, suntem noi toţi cei ce mă întregesc într-o armonie cu parfum de mosc. aş respira acum, în miez de noapte tot aerul, m-aş umple cu el, m-aş îneca în el...de teamă ca nu cumva când se face lumină să uit să respir. vorbesc şi scriu atâtea tâmpenii dar nu mă pot rupe de ora asta din noapte. e a mea, e numai a mea, sunt singură pe lume, sunt doar eu în univers, iar stelele toate sunt visele mele, sclipesc de parcă ar şti că dacă uită şi se sting, cerul se topeşte şi devine lumină, iar noaptea nu va mai fi niciodată regina gândurilor mele...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu