vineri, 18 noiembrie 2011

MARCIAN PETRESCU & Trenul De Noapte

dacă azi n-ar fi vineri...ar fi altă zi. ok, dar ar fi atât de nasol că nici măcar n-aş scrie. de fapt au fost atâtea zile nasoale în care n-am scris şi zile şi mai nasoale în care nici măcar n-am trăit, doar am vegetat ca o algă lăbărţată pe nisipul ud al mării. şi au mai fost zile în care prin iureşul de culoare maro al acestei vieţi am ejectat din beciul întunecat al minţii mele câte una-două cuvinţele fără rost, fără acord dar cu multă muzică, că da buei, muzica rămâne atunci când toţi pleacă. so, dacă tot am reuşit să fac introducerea asta, pfff, fără vână şi fără...fără, atât, şi am ajuns la muzică, am să scriu că da, în românica asta în care nimic nu se face, totuşi se mai face muzică. şi am zis muzică nu zdrăngăneli manelistice de capace de oale pe capote de dacii uzate. mi-e aşa de somn că mă cert eu cu mine în scris. nişte băieţi faini, da faini de tot s-au gândit să poposească în mijlocul săptămănii în orăşelul nostru mic şi cochet. au venit cu drag, şi cu maşina, şi cu toate instrumentele alea care scot sunete perfecte să ne cânte nouă. şi eu m-am dus să-i ascult, şi mamăăă ce-or mai cântat feciorii ăştia până la trei în zori de zori. Marcian Petrescu şi Trenul de Noapte, toţi patru cu voie bună şi lipici la public au dat în noapte cu un blues de toată frumuseţea...muzicuţă, chitară, tobe, jack şi gheaţă, ce mai...blues măi dragă, măi! tare mi-o plăcut, sper să mai treacă pe la noi, chiar dacă acum îmi susţin capul cu cana de cafea şi bat inepţii la tastatură ca să nu adorm în mijlocul vreunui dialog .

în rest toate bune şi frumoase, viaţa bate filmul, muzica bate viaţa, eu bat tastatura şi toată lumea bate câte ceva. şi muzicuţa îmi cântă în cap aşa de frumos, şi e vineri şi mi-am vărsat cafeaua în poale, nice...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu