sâmbătă, 29 octombrie 2011

LuNa AmaRă de azi

poate nici nu a fost atât de amară...

poate că îmi place cum îmi miroase părul a fum. poate că îmi place un profil peste care se revarsă o şuviţă creaţă, în lumina palidă, ştearsă, înfumurată...poate că îmi place cum fiecare picătură de tărie se îmbată alunecându-mi prin venele adormite, poate că îmi place cum lângă mine cineva miroase a proaspăt, probabil mama lui are un detergent bun. poate că îmi place cum nimeni nu plânge dar totuşi majoritatea lăcrimează. poate că îmi placi, sau o dată la o mie de ani se întâmplă să mă plac chiar şi eu pe mine. poate noiembrie e o lună veselă. poate Alifantis e un fericit. poate nici tristeţea nu mai e tristeţe, ci doar o formă de a ne da mari. poate că fericirea nu e aşa un mare was is das. poate că noi suntem doar noi şi filmul nostru e fără happy end. poate că nu pot să vorbesc, doar să şoptesc...poate că azi a fost mai frumos, poate că noi, da, noi, suntem doar o secvenţă dintr-un film. poate că lumea nu se termină într-un zâmbet, nici nu începe într-o privire. poate că tot ce visez, e doar un vis şi luna se stinge după ce adorm...


poate că de multe ori crezi că vreau să dispar, dar ce vreau cu adevărat e să fiu găsită...

miercuri, 26 octombrie 2011

feel experiment

dacă mi-ar sta în putinţă aş face un experiment. aş închide facebookul, messengerul, mailul, skipe-ul şi toate reţelele de socializare. punct. şi aş urmări cum ies oamenii în parcuri, cum merg tot mai mulţi la teatru, cum stau la taclale în cafenele, cum socializează şi zâmbesc fără emoticoane, cum iubesc respirându-se, cum se ating, cum se îmbrăţişează, cum se îmbată împreună din aceeaşi sticlă, cum în loc de mailuri vor scrie scrisori cum în loc de bloguri vor scrie jurnale sau chiar cărţi...i-aş privi dacă aş putea timp de un an. din noiembrie până în noiembrie...unele relaţii s-ar rupe de tot, unii "prieteni" ar dispărea (sau mai rău, nici măcar n-ar apărea), unele seri ar fi reci, unele amintiri ar rămâne doar amintiri, unele jocuri s-ar transforma în nejocuri sau invers, unii am visa pe când alţii ar fi, dar toţi, toţi cu siguranţă am învăţa să simţim...

dacă mi-ar sta în putinţă aş întoarce universul cu fundul în sus. dacă mi-ar sta în putinţă mi-aş descrepona neuronul :)

vineri, 14 octombrie 2011

cine zice că e musai să dau un titlu?

cât pot fi de gâtuite unele cuvinte...pare că stau agăţate în infinit. le purtăm în noi şi totuşi, nu le dăm drumul niciodată. tăcerea pune stăpânire pe lume, chiar şi aşa cu sute de reţele de socializare. nu ştim să ne facem auziţi, nu ştim să alinăm, nu înţelegem şi nu stăm să explicăm, dar avem mii de prieteni virtuali :) e cea mai ridicolă formă de socializare, e un click. nu mai vreau prieteni pe facebook, nu mai vreau să adaug la lista de mess, nu mai vreau să mă prefac la câte o petrecere plicticoasă că sunt drăguţă şi sociabilă, pentru că nu sunt! sunt cea mai sictirită formă de pe pământ, sunt acră şi rece, nu mă interesează dezbaterile despre vreme, nici poveştile despre sistemul de învăţământ, nu mai vreau să zâmbesc, nici măcar să rânjesc. nu mai vreau să pierd vremea cu oameni care nu-mi plac, nu mai vreau să fac ceva doar pentru că aşa se cuvine, vreau să nu se mai cuvină nimic, vreau să simt, să mint, să înjur, să strig...atunci când îmi vine. nu mai vreau să port mască, nici zâmbet tâmp, nici cuvinte potrivite, vreau să port cizme de piele, eşarfe încolăcite, păr neîmblânzit, vreau să-mi port inima cu mine, să-mi port dorul şi toamna la piept, să-mi port visele şi rătăcirile la colţul ochiului stâng, să-mi port frunzele şi mirosul de castane coapte în amintire, vreau să-mi port cuvintele gâtuite în tăcerile unei nopţi, vreau să fiu liberă, eliberată de tot ceea ce nu fac pentru că vreau ci fac pentru că trebuie!

...pare că stau agăţate în infinit. vreau să pot îmbrăţişa un anotimp, să pot respira o vârstă, să pot iubi un adânc, să pot atinge o şoaptă şi vreau să nu mai vreau nimic şi să-mi fie bine.
şi vreodată dacă voi simţi că în mine creşte un mic infinit vreau să scriu şi să nu mă mai pot opri din scris.

nu daţi like, n-am ce face cu el