miercuri, 13 iulie 2011

resuscitare

blogul ăsta moare. îl mai resuscitez din când în când, îi mai dau câteva cuvinte. doar cuvinte, fără idei. s-au scris atâtea. şi oricum trăim într-o minciună continuă. în momentul acesta când tu citeşti un soţ îşi minte nevasta, un copil îşi minte părintele, un patron îşi minte angajaţii, un politician îi minte pe toţi. şi blogul ăsta moare.
aş putea să mint şi eu...

zâmbesc cu masca de clovn atârnându-mi pe chip, cânt sunete afone la iphonul meu 3g, îmi piaptăn podoaba de fluturi din păr, respir particule mici de argint din vise. şi te mint. tu, oricare vrei. îţi spun cuvintele pe care vrei să le auzi exact în clipa în care vrei să le auzi, îţi spun cât eşti de unic şi cât eşti de special atunci când te ofileşti sub rutina inutilităţii, te mint cu blândeţe, nici nu-ţi vei da seama.

virtual life...
regina minciunii, crăiasa moartă a speranţelor, împărăteasa fumată a viselor, curva sedusă a bărbaţilor, latin loverul impotent al femeilor, părintele absent al copilului, platforma de muşchi umflaţi al scheleţilor politici, prietenul imaginar al neuronului alienat, sufletul pereche dezperecheat al naivilor îndrăgostiţi....
virtual life...
cocaina diluată a dependenţilor, cireaşa de pe tortul acrit de dulcegării al pofticioşilor, prostituata fără orgasm al perverşilor

virtual big shit life...
hai, respiră, n-ai voie să mori. nu azi. nu aici. mai am cuvinte, mai am minciuni, ai să vezi, ne vom distra. hai, ia o gură de jack şi stinge naibii muzica aia, this is the end...şi morrison bea cu noi, sunt strange days in paradise, suntem riders in the storm şi cântăm hello, I love you won't you tell me your name...so, respiră, aşa, încă un pic

şi toate astea le-am scris în timp ce un fluture zbura deasupra mea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu