vineri, 29 iulie 2011

bleu

uneori lumina cade perfect. atinge unghiurile întunecate cu o blândeţe plăcută ochiului. uneori firele de praf de pe mobila sclipesc ca nişte buburuze mici de argint. uneori domneşte o linişte care te face să stai un minut. să uiţi că te grăbeşti. doar să stai înţepenit într-o nişă de timp. ca o statuie din parcul părăsit. şi apoi ceva rupe tăcerea... un gând se loveşte violent de un altul. razele alunecă de pe buburuzele de argint. argintul se transformă în praf. timpul se deschide în faţa mea cu un ticăit de minute grăbite.

îmi plac momentele astea. e o singurătate plăcută. atunci văd, atunci aud, atunci simt şi atunci tac. atunci mă gândesc la fericire ca la ceva uşor de atins...

dacă ar fi să dau o culoare fiecărei zile azi ar fi bleu...marea, seninul şi ochii de înger. şi iarba de azi e albastră. îmi place că nu-ţi mai disting ochii.
şi îmi amintesc de Modigliani

"atunci când îţi voi cunoaşte sufletul, îţi voi picta ochii"


ps: e ora 16, deja. şi mi-am dat seama de ce ziua de azi e bleu. pentru ca mi-e foame. şi aş mânca un Gordon Bleu. de-aia!!!

miercuri, 13 iulie 2011

resuscitare

blogul ăsta moare. îl mai resuscitez din când în când, îi mai dau câteva cuvinte. doar cuvinte, fără idei. s-au scris atâtea. şi oricum trăim într-o minciună continuă. în momentul acesta când tu citeşti un soţ îşi minte nevasta, un copil îşi minte părintele, un patron îşi minte angajaţii, un politician îi minte pe toţi. şi blogul ăsta moare.
aş putea să mint şi eu...

zâmbesc cu masca de clovn atârnându-mi pe chip, cânt sunete afone la iphonul meu 3g, îmi piaptăn podoaba de fluturi din păr, respir particule mici de argint din vise. şi te mint. tu, oricare vrei. îţi spun cuvintele pe care vrei să le auzi exact în clipa în care vrei să le auzi, îţi spun cât eşti de unic şi cât eşti de special atunci când te ofileşti sub rutina inutilităţii, te mint cu blândeţe, nici nu-ţi vei da seama.

virtual life...
regina minciunii, crăiasa moartă a speranţelor, împărăteasa fumată a viselor, curva sedusă a bărbaţilor, latin loverul impotent al femeilor, părintele absent al copilului, platforma de muşchi umflaţi al scheleţilor politici, prietenul imaginar al neuronului alienat, sufletul pereche dezperecheat al naivilor îndrăgostiţi....
virtual life...
cocaina diluată a dependenţilor, cireaşa de pe tortul acrit de dulcegării al pofticioşilor, prostituata fără orgasm al perverşilor

virtual big shit life...
hai, respiră, n-ai voie să mori. nu azi. nu aici. mai am cuvinte, mai am minciuni, ai să vezi, ne vom distra. hai, ia o gură de jack şi stinge naibii muzica aia, this is the end...şi morrison bea cu noi, sunt strange days in paradise, suntem riders in the storm şi cântăm hello, I love you won't you tell me your name...so, respiră, aşa, încă un pic

şi toate astea le-am scris în timp ce un fluture zbura deasupra mea...