marți, 22 februarie 2011

poate că...

poate că...azi e o zi cu poatecă.
poate că nu mă exprim, spun, dar defapt nu se aude nimic. nu am ecou, nici glas. poate că tot ce rostesc iese atât de bâlbâit şi stângaci încât nu depăşeşte zidul imaginar din faţa mea. poate că totul se scurge ca o briză pe o piele arsă de soare. poate că unele vorbe se nasc din tăcere. ziua e atât de reală încât totul poate să pară artificial. poate că toată lumea e defapt o clipă. poate că timpul e doar o iluzie. poate că nici nu există decât atunci când ticăie emoţia în noi. poate că de atâtea ori s-a oprit în loc pentru mine, încât acum trece cu repeziciune. poate că nu înţeleg nimic, sau tot ce înţeleg e o altă iluzie.
poate că ar trebui să râdem mai mult.

scriu, deşi nimic din mine nu mă inspiră acum. cel mic şi rău se miră de ce scriu. celălalt, cel bun, râde. un râs de oligofren care nu înţelege. dar râde. un ochi mirat şi aspru, dezamăgit, îmi taie răsuflarea. nu trebuia, ba trebuia, scrie, şterge, eşti ok, eşti o tâmpită, scrie, şterge. nu am ecou, nici glas. nu mă aud din cauza ăstora. se luptă mereu, şi niciodată nu câştigă nimeni. scrie, şterge. poate că...poate că nu....

vezi, scriu. pentru că îmi place să îi sâcâi. poate că nici nu-mi place liniştea. aşa, certaţi-vă, ha.
încearcă! sunt demonii noştri. sunt lumile noastre. poate că...n-avem nevoie de nimic.

ps: uneori nici tastatura nu mă ajută. tastaspaţiuedefectăşipoatecătotuleuncuvântlungpecarenuputemsălrostimdintruna...

2 comentarii:

  1. zilele cu poatecă şi cu tastaspaţiudefectă se ţin lanţ
    sau aşa mi se pare mie? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. poatecă...
    da, ai dreptate, like a hamster in the baloon:)

    RăspundețiȘtergere