vineri, 28 ianuarie 2011

şampanie, vis ...

să te îmbeţi cu şampanie. pare pueril, feminin, piţipontist, papagalist, amatoristic. am făcut-o. ieri. şi a fost fain, fain. am dansat, am râs, am aruncat cu vorbe ca cu castraveţi (ce faină cacofonie, scuzaţi). defapt nu scriu pentru Herta Muller, nu scriu nici măcar pentru un ziar oarecare de să speli geamurile cu el. şi atunci de ce mă scuz? scriu pentru că în momentul acesta încă sunt beată şi asta am chef să fac. dimineaţă, fiecare dimineaţă e grea, dar unele sunt mai grele ca altele. fâs. am visat că făceam săpături arheologice într-o zonă aridă şi plină de praf. am dat de apă. o apă limpede şi foarte rece. am luat o cană de lut şi am băut cu sete. era cea mai bună apă de pe pământ. beam cu o poftă de jumate îmi curgea pe obraz, pe gât, pe sâni...o simţeam rece şi plină de nerv. era o apă cu puteri magice. mă făcea să beau şi iar să beau. nu-mi înţelegeam setea. de ce? de ce apă? de ce aşa de mult? nu se termina niciodată. îmi venea să mă fac una cu apa. să o sorb şi să mă topească. să o înghit şi să mă dizolv. era cea mai cristalină formă de iubire. apa. eu. tot pământul din jur. absolut...

defapt, îmi era o sete înafara visului. m-am trezit şi căutam vasul de lut cu apă. am dat peste sticla de şampanie. iar. o god! am băut-o ca şi cum ar fi fost unica apă din lume. ce contează că sunt ape atât de pure încât simţi că dacă le bei te purifici şi tu? setea te face să pui mâna pe ce ai mai aproape de tine. la fel şi-n viaţă, atunci când ai nevoie să pleci capul pentru o secundă, o faci pe umărul cel mai apropiat. chiar dacă sunt persoane care te înţeleg mai bine de la distanţă, nu poţi să le simţi parfumul, nu poţi să le simţi bătătile inimii, nu poţi să-i auzi cum oftează, nici cum zâmbesc. sunt departe şi lumea ta e mică, e în jurul tău, e ceea ce poţi cuprinde cu ochii, e ceea ce poţi atinge cu mâna, e ceea ce auzi, e un soare care te încălzeşte, e căldura pe care o simţi...
doar apa de lângă tine îţi curge cu picuri reci pe sâni, doar degetele de lângă tine te mângâie pe obraz, doar buzele ce le simţi pot descrie sărutul, doar lumina din ochii pe care-i vezi îţi poate deschide calea...

şi totuşi undeva în lume e o apă pe care dacă o bei te umpli de fericire...nu poţi fi obosit deja. nu poţi renunţa. cei de lângă tine sunt lângă tine ca să te ajute. şi o fac. îţi merg alături şi poate că asta e cel mai greu. ar putea să-ţi spună "du-te şi caută!" dar nu, ei tac şi te însoţesc...

ps: ce mare mă dau aşa mahmură :)

Un comentariu:

  1. Ba nu, ba nu, ba nu! Să te îmbeţi cu şampanie e mişto şi-atât.
    Pur şi simplu. :)

    RăspundețiȘtergere