marți, 11 ianuarie 2011

primul somn

mi-e somn. foarte somn. de două ori era să-mi vărs cafeaua în poală. şi ceaţa asta îmi curge pe retină ca o perdea de regrete. mi se întâmplă din nou lucruri ciudate. nu înţelegi, n-ai cum. zilele răsuflă uşurate după agitaţia sărbătorilor. ai sunat. ce era să-ţi spun, decât... lasă. fiecare om are o poveste. tu ai sute de poveşti. mai demult le ascultam, acum le ghicesc. nu mă mai opresc pentru cuvinte. sunt multe şi zboară haotice. nici ele nu se mai înţeleg. încetineşte. derapezi. lumea se satură de anotimpuri. va rămâne doar un anotimp. totul se simplifică. slow down!

am reuşit să-mi beau cafeaua fără să o vărs. nais. poate reuşesc să ţin ochii deschişi pentru treburi cotidiene. cândva voi dormi. un somn adânc şi odihnitor. indiferent de oră. mă voi trezi lucidă, odihnită, fără cearcăne creionate în gri albăstrui. şi voi zâmbi mulţumită că eşti. şi atât.

ceaţa asta...înger şi demon. o dualitate pe gustul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu