marți, 4 ianuarie 2011

gând de 2011

Johny Walker şi Jack Daniels...cuvinte rătăcite în timp, umbre şi lumânări pe treptele şubrede, siluete în mişcare, priviri timide, zâmbete, dialoguri răzleţe, râsete.
am obosit. ochii mei au obosit, cuvintele mele au obosit, paşii mei au obosit. mă scufund în albastrul catifelat al nopţii, mă las purtată pe aripile isterice ale unui timp epuizat, mă opresc într-o secundă ce nu aparţine nimănui. o secundă orfană în crusta ascunsă din pragul anilor. şi pufnesc în râs. râd toate rătăcirile mele, îmi râd neajunsurile şi frământările, râd peste cuvinte şi peste semnele de întrebare, râd peste tăceri şi peste urlete, râd. pentru că sunt doar o secundă şi pot să nu mai fiu nimic.
îmi doresc egoism, îmi doresc să mă întorc în mine, să mă privesc, să mă ascult, să mă înţeleg, îmi doresc să mă împrietenesc cu demonii mei, îmi doresc să fie simplu şi firesc, să fiu simplă şi firească, să pun măştile jos, carnavalul s-a terminat, să mă arăt aşa cum doar cuvintele mă văd. îmi doresc bucurie, să râd chiar dacă uneori cu lacrimi dar să râd, să râdă sufletul în mine, asta îmi doresc de la 2011, şi egoismul meu ţine doar până la sufletele dragi mie, cărora le doresc tot binele şi toată bucuria din lume...şi linişte, o linişte ca un fulg inocent ce cade încetişor pe o pleoapă de copil!

...şi în faţa mea e marea, e cerul, e infinitul, în faţa mea e timpul ce mă va învăţa ce e înţelepciunea, mă va opri atunci când trebuie să cuget, mă va împinge atunci când îmi va lipsi curajul, îmi va da răspunsuri la întrebările esenţiale şi putere atunci când vântul bate din faţă. în asta cred acum la început de 2011. şi în bucurie, neapărat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu