luni, 1 noiembrie 2010

luni

e noiembrie deja. privesc flacăra mica de forma unei lacrimi cum îşi tremură firav ruga dintr-o lumânare. mă gândesc la cei pe care i-am iubit şi îi mai iubesc cu toate că nu le-o mai pot spune. s-au dus. în lumi străine şi îndepărtate. zâmbesc probabil de undeva, făcând să mai tremure câte o stea pe colţul înlăcrimat de noapte. dar lumea îşi continuă suflarea adâncită în robia zilelor. tentaculele unei vieţi ne sugrumă şi ultima suflare. uităm. mormintele se umple de iederă, de viermi, de singurătate. ultima floare a fost o margaretă. ultimul gând, un miros de dovleac copt. azi, cimitirul arde în lacrimi de foc, crizantemele râd în culoare, frigul mă gâdilă sau mă pişcă de nas, noiembrie se îneacă cu soare.

sunt tristă, ştiu. şi uneori îmi revărs tristeţile pe pagini virgine. cuvinte. atât. condeieri de destine. şi acum mă gândesc că ar fi cazul să termin. ruga lacrimilor mici de foc. lumânări multe şi vii peste suflete ce privesc înspre noi din infinit, din umbra mormintelor gri...

şi să nu închei în tonul acesta de cavou vă scriu cu deosebită ironie că azi lângă fiecare cimitir au înflorit buchete de garcea în uniformă. să păzească ce? ordinea buei. să nu se înghesuie prea tare unii peste morminte, să nu se producă o ambuscadă sau o panică isterică "fugiţi, vin hoţii de crizanteme" . bravo, uite organele care ies din matcă să ne păzească liniştea. dar nenea poliţai dacă s-ar putea să vă jucaţi cu fluierul mai încolo, noi totuşi vrem un pic de linişte, să nu ne atingă şi-aici larma vieţii. dacă se poate. mnu, mă rog just try. aveee maria


http://www.youtube.com/watch?v=2bosouX_d8Y

Un comentariu:

  1. Of, da, e noiembrie.
    Azi, ceaţă. Io nu-s cine ştie ce meteosensibiloasă, dar tot am oftat adânc dis-de-dimineaţă. O stare aşa... cam la fel ca cea care rezultă din cuvintele tale de ieri, de luni.

    RăspundețiȘtergere