duminică, 24 octombrie 2010

sâmbătă

e mult după miezul nopţii. nici nu mai ştiu cum să scriu pentru sâmbătă când duminica iese din cocon. am avut o zi plină şi am învăţat ceva: timpul trece oricum şi dacă stai fără să faci nimic şi dacă faci o faptă bună. acuma multe fapte bune nu facem că doar nu avem timp, nici rele nu prea facem cu toate că uneori ne vine, ne mâncă, ne e poftă. şi până la urmă dacă socotesc motamo nu facem nimic. mâncăm, bem, ne uşurăm, ne încâlcim în poziţii acceptate de lege, ne scărpinăm, ne mirăm, ne dăm ochii peste cap, ne îmbătăm, ne plictisim. atât.

fiecare zi e o întrebare. un semn de întrebare. şi azi? tot? de ce? şi acum? mereu? pentru cine? înţelegi? zău? are you fucking nuts? mânci nuci? eşti bine? te mâncă? trăieşti? zăuuu?

nu ştiu ce căcat am apăsat că scriu mic mic mic acum. sunt mioapă. abia scriu. naşpa.

miţipuf avea ochelari de soare bulgari. cu swarowski roată-mprejur. jacă de fâş, da un fâş cum nu s-a pomenit. lucios, cu ştrangulări din loc în loc, cu ştrasuri pe umeri şi cordon în onduleuri straşnice. avea lipstick roz de bombon fondant. dinţi de porţelan cu strungăreaţă. mobil smartfon, de toate punctele orangeului. dar nu avea răbdare. popa zicea cu spor. rugile cereşti. amin. şi de la capăt. dar ea. miţipuf. o figură de madonă. ba îi era frig, ba cald, cu astea nu şti niciodată. gogâlţ ţinea crucea. era mândru, semeţ ca un stejar, viteaz ca Rambo keto, adică ăl de-al doilea. miţipuf so plictisit. o dureau picioarele de la tocul cui de 15, şi o jena un pic breteaua stângă de la sutien. gogîlţ era serios ca ăla de la credit. nu se clintea deşi îl cam mânca pe buca stângă. poate era o pană rătăcită din plapuma nouă de puf. miţipuf s-a bosumflat. toacă pierzania ei de viaţă. tăţi murim, nime nu cântă. amin. gogâlţ sughite că na, e doar un gogâlţ...D-zeu să-l odihnească în pace; amin! miţipuf îi trage cu ochiul, ştiţi, eu nu pot să vin la masă. D-zeu să-l odihnească, trebuie să o duc pe miţipuf la ziua lui bunicăsa.
zece draci, îi vine a fute. gogâlţ eşti un nemernic!

2 comentarii:

  1. Bag seama că acest gogâlţ e un personagiu tare pitoresc, sursă inepuizabilă de bârfă, pardon... de inspiraţie. :)
    Şi nici miţipufa lui nu-i mai pregios...

    Doar ce scriseşi că duminica ieşea din cocon, şi ui' că deja e ditai dihania belicoasă. Şi taman ce se pregăteşte să ne dea un şut în fund, de-o să ne trezim mintenaş în ziua de luni.

    RăspundețiȘtergere
  2. dacă te uiţi bine, sunt o seamă de gogîlţi şi miţipufe în jurul nostru.
    gata s-a dus şi weekendul acesta aşa cum zici, dar nu-i nimic că mai vin. o săptămână cu zâmbet!

    RăspundețiȘtergere