miercuri, 6 octombrie 2010

laboratorul saicocreponat

fine observaţii la locul de muncă:

- un funcţionar bancar aranjează întotdeauna banii cap la cap, linie, zece cu zece, cinci cu cinci etc.
- un contabil rupe întotdeauna marginile găurite de la facturi şi acordă atenţie mărită şi grijă deosebită bucăţii ăleia de hârtie şi verifică la disperare codul fiscal, jeul şi celelalte date (trăiesc cu unul şi ştiu ce spun, şi chiloţii au o dungă şi sunt aliniaţi perfect, când vreau să mă răzbun fac vâj, vâj, fleoşc, treosc in dulap la el, ha)
- un profesor e crispat şi sever, îşi apropie sprâncenele şi îşi ţuguie buzele mai ceva ca Monica Tatoiu pe antena3 sau mă rog, orice alt canal că unde dau o văd pe ea, e ca halucinaţia la paranoici
- un medic dacă îl întrebi cum îl cheamă, răspunde Dr. Popescu Mâţuc endocrinolog
- un poliţist, SPP-ist sau SRI-ist înainte să spună ceva îţi bagă legitimaţia în ochi (şi unii put)
- un reprezentant al unei firme de medicamente (aoleu, ăştia sunt o specie aparte) când îl întrebi cum se numeşte îţi dă pinul de la card, apoi îşi scapă geanta şi pe când lămureşti nume, adresă tot îşi dă seama că a greşit locaţia că defapt trebuia să-şi scoată copilul de la grădiniţă şi pleacă...a, bine se împiedică de prag şi îşi rupe tocul dar noroc că afară are o skoda octavia nou-nouţă în care se vâră rapid, înainte făcându-şi loc printre cutii de cola, ţigări, cornuri uscate, acte, laptopuri, genţi cu sigla firmei, umbrele şi vreo două perechi de pantofi de schimb...şi la varianta masculină: mâini îngrijite, date cu lac, costume ultraelegante, cămăşi roz cu cravate în ton (şi da mov e în ton), da ei iţi dau contul iban când ceri numele şi nu înţeleg de ce le faci factură şi de ce nu ai POS, şi insistă să plătească cu cardul şi când ies se împiedică de prag dar nu-şi rup nimica
- gaborii sunt foarte civilizaţi cu frică de D-zeu şi îşi cer scuze dacă au greşit cu ceva (şi unii put) şi pe toţi îi cheamă sau Rupi sau Gabor, şi au pălării şi dinţi de haur (noroc doar că vin rar...da mulţi)
- oamenii de afaceri ăia de succes zâmbesc, flirtează şi au obiceiul să-ţi ofere o cafea, ăilalţi cu afaceri mici, mici, mici, de familie, câte un aprozar sub bloc sau vreun plafar la colţ de stradă sunt gârboviţi, cocoşaţi de taxe, sastisiţi, la un pas de depresie, îţi vine să le oferi tu o cafea

şi mai sunt, zilnic noi şi noi categorii. deşi am terminat o facultate de psihologie gen şcoală de balet, studiul cel mai aprofundat şi practic l-am făcut la job. îmi place să cred că pot să ghicesc starea omului după cum deschide uşa, încă un pic şi mă cred dr.Lightman.
uite unul nervos foc, buf, ce-ai cu uşa mă? ups, una bucată şefuţ crizat, înfometat, ok, ok, vine ceaiul (azi din otravă de şoareci la plic) şi buf (altă uşă) ok, ok, aduc şi ibuprofenul de ora doi (azi xanax că e miercuri, aia de după marţi aia cu trei ceasuri rele prinse în direct)...

gata, vă pup, mă duc să-i fac crizoterapie lui bossu, si iu sun in dă lab tumorou

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu