joi, 28 octombrie 2010

joi

soare şi frig. culori. fereastra portocalie cu reflecţia a doi sori. ultimele muşte ameţite şi tolănite pe marginile pereţilor încălziţi. undeva o dâră de fum. pădurea înţolită în acuarelă. cafeniu zbârcit în galben. galben amestecat cu roşu tămâios. apoi iar galben. verdele încăpăţânat într-un kaki milităresc. miroase a toamnă. pişcă a frig. aburii ies pe coşurile caselor. toate liniile sunt perfect conturate. lumina cade beată peste tot. îmi intră în ochi, în suflet, în gură, în nări. mă umple şi mă goleşte în acelaşi timp. gândul rămâne agăţat pe o cracă uscată, lângă o frunză veştedă şi încăpăţânată. nu e timp, nici clipă, nici zi. doar o fotografie reuşită. sună telefonul. nu-i nimeni pe fir. nu-i nimeni dincolo de gând. nici un cuvânt, nici o poezie. poeţii se îmbată cu singurătăţi şi rom pe câte o bancă rătăcită dintr-un parc părăsit.
fericirea poate fi un flash, o secundă când realizezi că pe geam se reflectă doi sori....

când te trezeşti din visare nici joia nu mai e joi, nici ziua nu mai e zi, nici poezia nu mai e poezie.
şi simţi cum încet gândul se desprinde de creanga uscată şi cade unduindu-se ca o frunză în calea ta. se face timp, şi zi şi clipă încă odată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu