joi, 7 octombrie 2010

fum

sunt clipe când simt că am ajuns la fundul pocalului de vise, că ultimele fantasme se diluează în aerul realităţii, că lumea se face rece şi tot mai străină de mine, iar eu devin tot mai scundă cu fiecare zi care trece. îmi plac nopţile, taina lor, jocul umbrelor pe pereţi, îmi place luna şi trena ei de stele dar acum...noaptea e doar un pat care mă cuprinde cu braţele-i de catifea şi mă leagănă în hamacul de amintiri până adorm. nu mai miroase a vrajă şi a parfum, nu se mai aud clopoţeii fluturilor ce roiesc în jurul meu. noaptea a devenit doar noapte. somnul e somn şi atât.
se face tot mai frig, şi-n lume tot mai pustiu, se face umbră deasă, mă rătăcesc şi scriu...nicicum, doar aşa o dâră timidă de fum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu