miercuri, 1 septembrie 2010

Zen

privesc un geam de vreo doua ore, o fereastra care plange cu stropi mari si desi, rauri de ploaie aluneca pe suprafata sticloasa, ma linisteste curgerea asta monotona, nu ma gandesc la nimic, doar stau si privesc
camera e gri, cerul isi indoaie norii grei peste pamantul inca verde, e ceva ireal in jurul meu, oare sunt, oare visez, oare toate astea se intampla? sunetul acesta monoton al ploii ca un ropot de caprioare alergand ma hipnotizeaza, ma face sa zbor
apoi iarasi ploaia tropaie in mine, uimire ... cerul isi iese din fire
o zi ca oricare alta, doar ca am timp, timp berechet sa-mi intorc privirea in mine, sa ma adancesc in haul indepartat al fiintei mele, sa ma intreb, sa incerc sa-mi raspund, sa ma conving si-apoi sa ma uimesc, sa ma linistesc ca mai apoi sa ma tulbur din nou, am timp si ploua

Elqui Valey, o localitate din Chile, este o zona unde dupa masuratorile NASA este cea mai mare descarcare de energie, o adevarata gradina Zen, o calatorie de regasire a sinelui sau de limpezire spirituala. acolo sunt maestrii Reiki, sunt specialisti in alinierea chakrelor, sunt pictori care-ti pot transpune energia in pictura si pot sa-ti traduca aura pe intelesul tau, sunt maestrii care te invata cum poti medita si cum poti revigora energiile din tine, pana si hrana e o imbinare de ying si yang, o armonie perfecta pentru minte si trup. acolo as vrea sa fiu eu acuma, intr-o piramida, langa un izvor viu si revitalizant, intr-o pace si o liniste ireala, simtind in mine toata vitalitatea si freamatul acestui Univers. cu mintea sunt acolo dar trupul e departe de mine, pacat. armonia mea mai asteapta, are rabdare, Ying si Yang se mai ciondanesc intre ei dar calatoria e inca la inceput!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu