marți, 28 septembrie 2010

job (blow job)

mă uit la seriale pe vplay. muuulte seriale, în general comedii. râd. e ok să râzi, e botox natural. am timp. patronii nu înţeleg dar eu chiar am timp. nu-mi dau destul de lucru, criza, nici ei nu au, de fapt şi ei se uită dar dacă îi suni iau vocea aia gravă: ce faci? lucrez, sunt ocupat! îhî, ştiu, cunosc stilul ăsta, unii mai zic "sunt prins" şi întotdeauna îmi vine să întreb de ce, de cuaie? dar nu întreb, mustăcesc un zâmbet doar de mine ştiut.

să fim serioşi, nu mă plătesc chiar aşa de bine să îmi caut de lucru prin birou, să îndosariezi hârtii necerute de nimeni, faxuri trimise şi faxuri primite, ok -uri la faxuri trimise etc. ne, pentru asta au un compartiment separat, fetele de acolo citesc Libertatea pentru femei şi caută reţete de zacuscă pe net. o cafeluţă şefu? acuma serios nu poate şefu bea atâta cafea cât timp liber am eu, dă în tremurici ca răcitura de Crăciun. ceva situaţii? ei, am făcut, vânzările pe august, pe septembrie, le-aş putea prezice şi alea pe octombrie dar numai când e Mama Omida în oraş, cheltuieli câcălău, a mai răsărit un Jeep în curte şi trei mâţi fătaţi la termen, şefu are un parfum nou, cred că şi-o amantă nouă dar nu-s sigură, încă...eu, am două rate noi, una pe filtru de cafea şi una pe hardu de calculator, un fir alb ieşit prematur şi neacoperit de L'oreal şi un rid fin în colţul buzei de la râs. şi nu-s stresată deloc, mă uit la seriale pe vplay, comedii. sunt unele mortale, râd cu poftă, mai ales că şi iau salar pentru asta. sper că şefu n-are blog, sau dacă are îi din ăla de afaceri deşi ieri l-am prins pe site-ul slăbire urgentă, îşi printa o cură de 90 de zile. uneori visez, în linişte. cred că avem tot biroul ora de vis, când toţi visează, deobicei pe la amiază, după ce mâncăm toţi pe rupte şi râdem de şeful că e în ziua de legume fierte. când e ora de vis pun receptorul greşit în furcă şi mă uit la beculeţul roşu cum clipeşte, undeva, cineva transpiră sunându-ne. curios telefonul nu sună.

după ce se termină ora de vis câte unul se încuie în baie. şi ia şi ziarele. apoi ne facem că lucrăm, e ora de predat banii la compartimentul contabil. vine câte un reprezentant cu o agendă şi ia banii. durează cam 5 minute. avem şi maşină de numărat bani şi îi dăm drumul aşa de impresie pentru clienţi. apoi eu îmi împrospătez fardul, mă împachetez, arunc ziarele, şi aştept. cam zece minute, după care plec acasă. nu înainte să intru respectuoasă la şefu să-l salut, deşi de multe ori sare speriat ca şi cum l-aş fi prins masturbându-se. la revedere şefu, o dupămasă plăcută! mnezăii ei de treabă de câte ori ţi-am zis să baţi la uşă! scuze şefu, poftă mare, bye! sunt la ziua de legume ce poftă să am? poate să te concediez, mnezăii ei de treabă! sorry boss, ne vedem dimineaţă, la cafea, so...şi dau să ies pe uşă şi mă întorc inopinant. şefu, am uitat să-ţi spun, au sunat de la bancă ( cam pe aici şi-a atins cana cu cotul în timp ce tresărea speriat ca de bombe şi şi-a pus a şaptea cafea pe pantalonii de in de la costumul care-l face slab) , ne-au blocat contul pentru neplata dobânzii, a, da vorbim mâine, ok, am pleeeecaaaaatttt.......

(şi aşa ajung patronii să piardă timp aşteptând să li se scoată diferite pete din costumul favorit)

eu de fapt am vrut să scriu despre serialele pe care le urmăresc pe vplay, pe cuvântul meu de salariat model, şefu, dacă citeşti să şti că sunt sub influenţa flăcării violet că eu defapt ador jobul meu şi tu eşti un şef model, care nu mă stresezi, dimpotrivă eşti adorabil, îţi stă foarte bine în bej şi cămaşa aia bleu e preferata mea, ţi se asortează cu ochii şi nu ştiu ce-ai făcut dar în ultima vreme ai slăbit considerabil!

de indexări de salar nu poate fi vorba nu? întrebam şi eu, aşa, mă rog...


2 comentarii:

  1. Hihi, foarte fain textul! :)
    Nu ştiu dacă am voie să râd, în fond acolo se consumă nişte drame (dietă, criză etc.)... nu?
    În fine, n-o lua că nu înţeleg nimic din tristeţile omenirii, că nu mă identific cu personagiile etc., ci din contră, că fac şi io, solidar, haz de necaz. :)
    S-auzim de (mult) mai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Teodoro, ai voie să râzi, cum nu?! râzi liniştită, oricum dacă pe zi reuşesc să fac un om să râdă sau măcar să zâmbească eu mă consider mai utilă decât tot guvernul ăsta de căcat. deşi e de tot râsul şi el, doar că râs din ăla scremut cu dinţii încleştaţi.
    mulţumesc de trecere şi să ai bucurie!

    RăspundețiȘtergere