joi, 30 septembrie 2010

joi

în fiecare dimineaţă trec pe lângă o patiserie. azi plouă, lumea se grăbeşte, umbrelele umblătoare îşi fac drum printre picături. în faţa patiseriei miroase demenţial. mi se face dor de Paris, iar. acolo plouă mai frumos, şi umbrelele sunt mai colorate. la servici e linişte, toţi îşi sorb cafelele pe jumate adormiţi. nu am geam la birou aşa că las uşa deschisă. în faţa mea un acoperiş ponosit cu ţigle căzute şi aşezate strâmb. un porumbel doarme sub streaşină, zgribulit. cafeaua mea e prea dulce. nu-mi place. se aud bălţile de pe şosea, şi alarma obosită a unei maşini. nu-s tristă. am să citesc. şi ce dacă plouă, iubesc ploaia. aş putea să ascult muzică. dimineaţa au dat la radio Yesterdayul beatleşilor, mi-a plăcut, am cântat şi eu. love is such an easy game to play... mda. oare cum voi visa la optzeci de ani? cred că la fel ca şi acuma. doar că voi fi la capătul jocului. ar trebui să ştiu pe atunci cine a pierdut şi cine a câştigat. sau nu va mai avea nici o importanţă. mă gândesc să ascult Leonard Cohen. mă linişteşte sau mă adoarme. sună telefonul. cineva are întrebări de dimineaţă. gata. începe. o zi de joi. yesterday.....all my troubles seems so faraway

http://www.youtube.com/watch?v=ONXp-vpE9eU

2 comentarii:

  1. Nasol sa n-ai geam la birou. Cand te enerveazs sefu' in ce te tai? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. în cioburile existenţei mele rutineşti de angajată cu şăfi, tăt mă tai roată-mprejur, până colcăie şi musteşte o mare de plictis şi neputinţă în care zilele devin asemenea şi nopţile prea scurte...opreşte-mă :))

    RăspundețiȘtergere