marți, 10 august 2010

mentos

cuvinte, vorbe, minciuni, adevaruri, dorinte, critici, intrebari, raspunsuri, acuze, laude, fluturi....
toate sunt menite sa ne faca intelesi. si totusi uneori stam uimiti locului si ne intrebam unde e greseala? trebuia sa vezi, trebuia sa sti, trebuia sa intelegi... nu, nu trebuia, universul meu e diferit de al tau, emotiile mele se succed in alta ordine decat ale tale, dorintele mele ating alt substrat al subconstientului decat ale tale, nu trebuia... "traim impreuna murim singuri"
uneori totul pare un zbor, cuvintele mele aluneca intr-un ritm doar de ele stiut, nu le pot ordona, nu le pot manipula, scapa infidele gandului care le precede... le las, imi place sa le vad zburand libere, lovindu-se uneori de zidul unei taceri, stau si se mira, pai cum? lasati-ne sa intram, dar nimic nu se clinteste si ele stau tampe si dezamagite ciocnindu-si zborul de tacerea grea. cine castiga in lupta asta? cine are satisfactia implinirii? pana la urma zborul e tot mai lent si mai temator, tot mai linistit si greu pana cand se pietrifica intr-o mutenie graitoare, zid langa zid, tacere langa tacere, masca langa masca, minciuni intr-o lume de minciuni, si cortina se inchide, aplauda cineva?
te certi cu mine, taci...ok, tac
nu, mai bine cearta-te .... nu, nu ma cert cu tine, mai bine tac
vrei o tigara?... da
si un pahar de vin?... da
vrei sa stam pana se face ziua? ...da
ma gandesc ca de fapt n-ai inteles nimic, tac si tu crezi ca sunt departe, ca am plecat, cand de fapt atunci sunt cel mai aproape de tine, intelegi? ... da, inteleg, acum taci


ps: orice asemanare cu personaje reale din viata asta e pur intamplatoare ... puszi :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu