joi, 26 august 2010

farmece

am fost. m-am intors. fain o fost. uai. marea a ramas acolo, la fel de verde si la fel de involburata, inspumata, intinsa, frematandu-si valurile ca intr-un dans ametitor dintr-o poveste fara sfarsit. am sa ma intorc la tine, am sa respir inca odata aerul sarat cu miros de alge, nisipul fin o sa-mi mangaie iar si iar pielea arsa de soare, si vantul din Vama Veche, o da, si asfintitul va fi o portocala ce-mi va umple sufletul de bucurie. am sa ma intorc, am promis, si de cate ori am sa mai merg la Marea Neagra, pe litoralul romanesc numai in Vama Veche am sa merg. alta statiune nu mai exista pentru mine. are Vama asta un farmec, te prinde, te vrajeste, te rupe de tot ce a fost pana atunci si te adanceste intr-o alta lume, faina, libera, fara prejudecati si fara reguli. te farmeca si apoi te lasa asa fermecat sa te descurci in real world. de o saptamana ma chinui da de imi revin, dar in fiecare zi ma gandesc cu regret ca am lasat in urma marea, soarele, plaja, visele, portocala mea de asfintit, aia de dupa sunset market, pe Johny, pe Il comandante, muzica buna, da buna ma, bratarile, pe aia de-mi faceau suvite impletite in fiecare seara, de plictiseala, hai sa-ti mai fac o suvita, da si stau cu ele la lucru si nu-mi vine sa le desfac...algele, scoicile, berile, fuck, vreau inapoi!
"hai sa ne mutam la mare o tara de orase goale
singura noastra scapare....sa ramanem toti la mare"

noroc ca azi incepe Peninsula, mai musc o bucata de libertate, patru zile raman fermecata, apoi mai vedem...am nevoie de un descantec ceva, o abracadabreala profi sa ma trezesc la realitate, sau nu? ar fi o mare problema sa raman fermecata un an, o viata, o lume inside me? ha?

vineri, 13 august 2010

Vama Veche

unicul meu neuron sifonat pleaca in Vama, ii e dor de mare, de muzica buna, de traistute si bratari, de suvite impletite, de blugi rupti, de flori prin par, de par (a se citi hair), de noncomformism, de nisip si gustul sarat al berii, de libertate, de basul si cu toba mare, de ochelari de soare, de bratari am zis? nu-i bai mai zic odata, de bratari impletite, de copchii tineri care le impletesc pentru o bere, de spiritul hippy, de soare, de Let the sunshine, let the sunshine in, de apus, de rasarit, de ... pfuai, ce dor imi e!
so, let's rock, sa nu aud ca va e dor de un unic neuron creponat, ntz, don't cry for me Argentina, da, mi-e dor si de Joan Baez btw
unii mai snobi ashe ma iau cu texte valeu, n-ai minte (aici exista o bruma de adevar) in Vama, printre mocicosii aia de roackeri, unde toata noaptea iti bubuie muzica aia nebuna, alta locatie n-ai gasit, tu fomeie serioasa (aici au dat-o in bara) pai Vama iti trebe tie? nu, adevarul ca nu, as da zile de la mine sa ma pot duce in Mamaia sau Neptun ceva statiuni de-astea mishto, sa ascult si io muzici de dat din buric, sa scuip seminte pe cearsaful pe care isi bronzeaza unu benga muschii expandati si lantul gros de haur de la gat, si tatuajul cu Rambo pe motocicleta, na, sa-mi vanture ateveurile lor prin fata camerei sa beau nisip in loc de bere, s-o vad pe Bahmuteanca crizandu-se in holul hotelului ca nu are debit la apa si vrea la micul dejun scoici thailandeze cu sos de hasmatzuchi, as da zile de la mine frate, dha ce sa le zic si io astora, pai na, nu-i buget bla bla bla (are you fucking crazy my men, ce naiba ai fumat? ) so, zic eu timida, am ales Vama ca merg cu cortul si nu-s atatea fitze ( pe naiba, unii ma si cred) NU, nu-i adevarat bengosilor, merg in Vama pentru ca acolo vreau sa merg, punct, sa nu aud manele si sa nu-si fluture silicoanele toate blondele astea din prelungirea unor burtosi cu bani! sa fie clar ca lacrima lui Ovidiu inainte s-o bei, vreau roackeri mocicosi si muzica tare si motociclisti si tatuaje si bere si mare, si vreau Stuffstock fratele mai mic al lui Woodstock, cu tatzi aia de canta ashe pe sufletul mieu, na...

so, let's rock !

miercuri, 11 august 2010

joy

cand vrei sa spui atat de multe incat se amesteca in tine cuvintele alandala, cand vrei sa transmiti o mangaiere cuiva aflat departe dar perceput ca fiind adanc inradacinat in priopria-ti fiinta, cand gandesti cu inima si nu simti ca esti mai prejos judecatii, cand timpul nu are minute, ore si secunde ci doar momente de atingere a doua lumi intr-una, cand ura e ceva strain, necunoscut si neatins, cand singuratatea e dulce pentru ca in ea se odihnesc toate framantarile, cand nu ti-e frig niciodata, cand tacerea poate graii ceea ce cuvintele nu reusesc, cand zambetul are atatea culori incat poate colora infinitul, cand ochii fura, te fura si te inchid intr-un senin orbitor, cand nu mai esti pentru ca te nasti in fiecare zi, in fiecare clipa, de fiecare data cand te innobileaza bucuria, esti tu in mii de feluri dar totodata esti prelungirea cuiva dinafara fiintei tale...

BUCURIA asta inseamna in viziunea mea si inca ceva...atunci cand iti rade sufletul si simti cum ingerii iti zambesc inapoi

marți, 10 august 2010

mentos

cuvinte, vorbe, minciuni, adevaruri, dorinte, critici, intrebari, raspunsuri, acuze, laude, fluturi....
toate sunt menite sa ne faca intelesi. si totusi uneori stam uimiti locului si ne intrebam unde e greseala? trebuia sa vezi, trebuia sa sti, trebuia sa intelegi... nu, nu trebuia, universul meu e diferit de al tau, emotiile mele se succed in alta ordine decat ale tale, dorintele mele ating alt substrat al subconstientului decat ale tale, nu trebuia... "traim impreuna murim singuri"
uneori totul pare un zbor, cuvintele mele aluneca intr-un ritm doar de ele stiut, nu le pot ordona, nu le pot manipula, scapa infidele gandului care le precede... le las, imi place sa le vad zburand libere, lovindu-se uneori de zidul unei taceri, stau si se mira, pai cum? lasati-ne sa intram, dar nimic nu se clinteste si ele stau tampe si dezamagite ciocnindu-si zborul de tacerea grea. cine castiga in lupta asta? cine are satisfactia implinirii? pana la urma zborul e tot mai lent si mai temator, tot mai linistit si greu pana cand se pietrifica intr-o mutenie graitoare, zid langa zid, tacere langa tacere, masca langa masca, minciuni intr-o lume de minciuni, si cortina se inchide, aplauda cineva?
te certi cu mine, taci...ok, tac
nu, mai bine cearta-te .... nu, nu ma cert cu tine, mai bine tac
vrei o tigara?... da
si un pahar de vin?... da
vrei sa stam pana se face ziua? ...da
ma gandesc ca de fapt n-ai inteles nimic, tac si tu crezi ca sunt departe, ca am plecat, cand de fapt atunci sunt cel mai aproape de tine, intelegi? ... da, inteleg, acum taci


ps: orice asemanare cu personaje reale din viata asta e pur intamplatoare ... puszi :)

duminică, 8 august 2010

tic-tac

sub linistea clipei se ascund framantari desprinse din coltul tacut al serii...cerul isi prelungeste atingerea cu un strop de ploaie ratacit din inaltul nevazut si adanc, azi e doar un ieri inainte de vreme, traim de multe ori intr-un vis strain, nedefinit si palid, intr-un fragment de timp invechit. taci...ok, tac...
si lumea e o picatura de timp si e toata inghesuita in clipa mea, si cerul cu vise si ploaia cu poezia ei si tu cu zambetul stramb si senin, si cuvintele- fluturi cu aripi colorate si necuvintele...taci...ok, tac...
imi dai o tigara? da
si un pahar de vin? da
si sa nu pleci...nu plec
ce frumos danseaza marea si nisipul e fin si dimineata se numara visele, unele se sterg ca pasii unui dans pe un tarm spalat de valuri...TACI...ok, tac....

da, n-am scris de multa vreme, s-a facut august intre timp, vara asta se joaca de-a toamna, m-am pierdut eu de mine, nu e prima data, ma voi regasi undeva, intr-un moment...pana atunci suport orice urecheala, cearta, mustrare cu demnitate si eroism, pentru ca what the fuck sunt o Doamna :)
da taci odata....ok, tac! asa, asa ca mai bine taceam? no...