luni, 14 iunie 2010

oameni cu scaun la cur

de fapt sunt impresii de la concertul Eric Clapton si Steve Winwood care a avut loc vineri seara de la orele 20.30 pe stadionul Iolanda Balas Soter din Bucuresti, eveniment la care soarta mi-a tras un zambet cat o juma' de pepene si mi-a oferit ocazia sa particip.
ok, ce pot sa zic despre artisti, despre muzica lor, despre talentul nemarginit, despre un solo de pian care m-a lasat ca la dentist, despre daruire si profesionalism, nu pot sa zic decat cuvinte de lauda, nu pot decat sa va plictisesc, sa turui ca la televizor cand se apuca cate un moderator de emisiune de doi bani sa laude vreun asa zis artist de nici doi bani. nu, bineinteles ca am si nemultumiri, ca iar din nou si inca odata romanica e romanica si romanasii sunt snobi. si aici la un eveniment unde lumea se aduna datorita muzicii, romanii au vipurile lor cu doua perechi de cuaie. jumate' de stadion era plin cu scaune de plastic albe, pe care domnitele le stergeau cu sarg cu nelipsitele lor batistute din posetelele vuiton sau hermes (astea doua le stiu si io, na). noi, estia, plebea stateam dupa gard, eu chiar cocotata pe gard, loc pe care mi l-am tinut cu stoicism timp de doua ore avand drept umbrela focul ce ploua din soare. deci, fratilor aceste vipuri erau puse in fata lu' tetea Clapton si al lui Steve, si aceste vipuri sedeau si aplaudau usor, da usor sa nu se rupa, ca la un concert simfonic sau la o adunare pedele unde vorbeste tatucu si mormaie marionetele in jur (mnezaii lor de ...da' nu asta vreau sa spun). mai, oamenilor mai, de ce trebuie si aici sa avem ingamfatii nostrii care plesnesc de burti si pe care atarna lanturi de haur care io nici pe caine nu le-as pune? o mare parte nici nu stiau cu ce se manca arta aia de pe scena, nici nu aveau treaba cu muzica de acest gen, cred ca daca Clapton o dadea cu ooo, viata lui, tasneau cururile de pe scaune si incepeau sa-si balangane care ce avea de balanganit. si a mai fost o scena de camera ascunsa, intrarile la vipuri erau doua mari si late pe cele doua margini, eu fiind pe mijloc la gard, in spate mare de oameni, unu' care nu avea acum nici mertzanu nici bemveul sub cur sa vaza lumea cat e de cul, a inotat saracul prin multime pe mijloc, atentie, pana aproape de gard fluturandu-si beletul si strigand in gura mare sa-l auda cat mai multi "da io la vipuri pe unde sa intru????", sari gardul ii zic io, deja radeam cu pofta, la care inca vreo doi mi se alatura, el facand stanga imprejur continuand sa bata anotul prin multime inapoi. no comment, nu?
ok, organizatorii or fi facut bani mai multi asa, biletele vipurilor au fost mai scumpe, sunt de acord dar modul in care s-au amplasat in fata scenei acele scaune mi-a displacut total.
muzica a fost crema cremelor dar atmonsfera de concert a fost mai ok la Bob Dylan, pentru ca acolo am fost toti egali, uniti prin muzica.

in concluzie, un concert minunat cu public de doua feluri, unii cu scaun la cur si altii cu muzica-n suflet...
sunt rea daca gandesc asa? gresesc daca vreau sa exclud din arta si frumos categorizarile materiale, straturile sociale bine delimitate, oi fi ramasa cu mintea la Woodstock unde toti erau numai din categoria "PEACE, LOVE AND ROCK'N ROLL"
sunt rea, poate, nu-i sigur, oare, mda...

2 comentarii:

  1. Nu se poate face aici la comentarii, o sectiune de VIP si una pentru restul lumii?
    Vreau si eu in gard intre, pe care sa ma catar.

    RăspundețiȘtergere
  2. da ce rost ar avea mai brother ca doar esti singur singurel, vrei tu ase sa stai cocotat pe gard? un neuron in cumpana dintre VIP si others, si io sa-ti cant "wonderful tonight" sau "nu gasesc glaja de jin, mai fratica mai..."?

    RăspundețiȘtergere