marți, 22 iunie 2010

acromat

poezia gandurilor mele nu mai are rima nici versuri si nici macar cuvinte. e o poezie gatuita, lunga si fara capat, fara culori, de fapt e doar lunga si-atat. dimineata are stropi asimetrici pe geam, un desen ciuntit ca un nor, ce se sfarma pe cer in bataia nemiloasa a vantului. ma gandesc ce culoare sa-i dau zilei asteia, cu un ochi somnoros pandesc lumina cum se intinde pe covor, e destul de innorat, culorile mele vor fi pale, sterse, plouate. daca ma uit in urma clipele par un decor cu pitici de gradina, alearga bezmetice printre amintiri. cine esti? de ce nu te pot zari, acum se contureaza un gri. lumina se scurge roasa de umbre infometate, undeva se aude o pasare plangand, inchid ochii pentru inca un colt de vis ramas intre pleoape. e noapte sau zi? pitici de gradina se iau la tranta, in patul gandurilor mele e veselie mare, minutele canta... am sa-i dau o culoare de viorele cu nuanta de gand incoltit, am sa caut un verde granit si o raza de viata, plina, bogata, graitoare. dar nu azi, azi nu, poate maine, sau intr-o zi dintr-un sir infinit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu