marți, 4 mai 2010

mai


noapte. stelele pareau mai reci si mai indepartate desi luceau jucause pe cerul negru. brazii, falnici si impozanti, umbre semanand cu siluete marete de luptatori, aliniati, mandrii, nemiscati. focul ardea cu sete, limbi rosii, portocalii, albastre dansau lascive un dans tribal, emotionant, oarecum sugestiv prin taina ce-o ardeau in miezul lor de jar...

eu, m-am pierdut, noaptea m-a inghitit soptindu-mi atatea cate am vrut sa aud, clipa s-a alungit ca un curcubeu peste linistea mea, vorbele se rosteau injunghiindu-mi suflarea. apoi, tu, ai intins mainile peste ochii mei obositi, ai crezut ca ma poti salva, ca noaptea ma va lasa in bratele tale, ca stelele vor inchide ochii, ca focul se va stinge in noi iar dimineata va intarzia sa vina.

am crezut ca unele nopti sunt mai adanci cu o soapta decat altele, am crezut in tot si in nimic in acelasi timp, acum nu mai cred, acum e lumina si soarele e pe cer, acum e o alta zi si eu am obosit....o umbra cuibarita ca un cocon infrigurat.

si toate astea au fost, cuvintele sunt seci si inexacte, sunt grele, de nerostit, toate devin necuvinte.

fluturi....

2 comentarii:

  1. frumos,inspirat,colorat ca un vis de mai

    RăspundețiȘtergere
  2. ponderabila, iti multumesc de apreciere, intr-adevar luna mai e ca un vis...cu fluturi

    RăspundețiȘtergere