sâmbătă, 15 mai 2010

liniste

e atata liniste si in mine se aseaza cuvintele incet, timide, habar n-au ele, bietele! si noaptea, parada gandurilor tainice, balul mut al timpului, noaptea sunt atat de mica incat orice stea m-ar acoperi cu o singura sclipire...imi aud soaptele cum se scurg pe creasta minutelor, imi aud bataile inimii ca un mars spre un taram nestiut, ascult cu degetele stranse si cu ochii inchisi cum noaptea isi tine la piept copiii, cum visele se aliniaza imbracate in alb purtand pe fiecare obraz roseata inocentei, cum vantul alearga prin copaci cu pasi de fiori iar stelele ning culori, nu-i nimeni pe strada cortina de ceata se trage incet peste somnul adanc al luminii. si timpul se opreste intr-un colt, dupa lustra ciobita de vreme, ostenit de atata graba imi pare ca geme

tacerea e doar un cantec mai ragusit si bizar....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu