luni, 31 mai 2010

culori

dimineata de luni, iar
ma uit la ecran si ecranul se uita la mine, as vrea sa-mi spuna ceva, ceva ce sa imprime o culoare acestei zile, un albastru cu verde crud, un bleu, un violet de curcubeu...
dar nu, ziua asta parca nu are culoare, e opaca si spalacita de ploi, e nehotarata, soare, nori, racoare, zapuseala. oricum mie imi plac serile. ele miros a iarba si rozmarin, lumina cade in valuri si deseneaza umbre suave, moi, greierii se gadila in triluri vesele, luna se iteste zglobie de dupa deal, stelele tremura de emotie ca sunt privite, visele se trezesc si zboara si ce mai zboara, de la o varsta parca mai isterice, somnul intarzie, ce sa caute aici? spectacolul e prea frumos.

seara intotdeauna are culoare albastra iar noaptea e de catifea, o catifea negru albastruie, moale si placuta, mangaietoare, incitanta.

dar dimineata asta e incolora, vreau o culoare sau macar o nuanta si-apoi tac...

sâmbătă, 29 mai 2010

Ce-i aia?

ieri, mi-a dat un coleg filmul acesta, zicea ca o sa-mi placa. si da, a avut dreptate imi place. imi place ca-mi aminteste ca atunci cand simt ca timpul se face ghem si se rostogoleste nebuna nelasandu-mi loc pentru a da raspunsuri, atunci sa ma opresc, sa ma extrag din timpul meu, din viata mea, din locul meu, si sa ascult, chiar daca uneori nu cuvintele vorbesc, nu ele intreaba, nu ele se exprima, sa ascult...


what is that?
what is that?
what is that?
what
is
that
?
.........................................................................................................................

joi, 27 mai 2010

timp mort

bate un vanticel de clantanit oase la morti aici pe blogu' meu si parca aud si cucuveaua, zbrrr...
dar n-a murit nimeni stati linistiti, nici macar nu pot spune ca mi-a murit inspiratia ca o sa-mi sariti in cap cu intrebari de genu' "da cand ai avut fa asa ceva" "care inspiratie" "delirezi" etc. etc
dar bate mai un vanticel, macar satisfactia asta lasati-mi-o!
(cucuveaua am palit-o cu o prastie de i-au zburat fulgii)

so, let's dance !

vineri, 21 mai 2010

Leapsa Oldies but Goldies

am primit o leapsa pe care nu pot s-o refuz, nu pot
e despre muzica, dar nu orice fel de lalaieli, muzica nu zgomot, adica oldies but goldies
cine ma cunoaste stie ca am ramas undeva in anii '70, cu flori in par cu rochii colorate, cu blugii rupti si ii inflorate, cu traistuta mea cu semnul pacii, cu ochelarii de soare rotunzi gen Lennon, cu Woodstock si Hair si Doors, cu Hare Krishna si vodka si bere si dimineti prinse pe malul apei, si poezii si vise...ce vremuri
si am amintiri, si am prieteni, si am stive de discuri de vinil, si am si grabiti care s-au dus la cer, unele muzici sunt ale lor, le-o dedic
deci primita fie leapsa de la un friend ce zice ca are un blogdeprost, eu nu sunt convinsa
treaba consta in crearea unui top 5, adica 5 piese preferate din perioada oldies but goldies, so:

1. pentru complexitatea muzicii, pentru intreaga filozofie, pentru conceptul de zid si pentru modul in care si-au creat drumul peste ani, primul loc il ocupa

PINK FLOYD


2. un suflet cald care a luat o chitara in mana si a transmis toata emotia firii prin corzile ei, a cantat iubirea si mai apoi viata l-a incercat, a cantat disperarea, fiecare emotie a sa a ajuns la noi in cel mai deplin mod posibil

ERIC CLAPTON


3. si pentru ca deasupra noastra e infinit, ei ne-au asezat o scara

LED ZEPPELIN


4. pentru ca un prieten s-a grabit spre cer si a plecat prea repede dintre noi, si pentru ca melodia asta a fost una din favoritele lui

COCKNEY REBEL


5. si pentru ca titlul acestei melodii spune tot, suntem "too old to rock'n'roll too young to die"

JETHRO TULL


6. si pentru ca mie nu-mi ajung 5 si acum mi-am adus aminte de ei, nu-i pot lasa pe dinafara, mi-au tapetat peretii camarutei mele, mi-am ars adidasi stand la foc si ascultandu-i, am iubit cand afara ploua si ei imi cantau, am plans si am tipat cand usile mi s-au inchis in nas, m-am ametit cand el recita, ce mai...poezie, extaz, muzica, whiskey, love and rock'n' roll, furtuna, ploi, plete, sex si toate astea din cauza lor

THE DOORS


Ar mai fi multi, cel putin anul acesta am vazut AC\DC, urmeaza sa merg la Bob Dylan si deja am biletele la Eric Clapton, mici bucurii pentru care viata merita traita.
Ii invit pe toti care doresc sa preia leapsa aceasta s-o faca si inchei prin a va spune cu deplina convingere ca muzica e un mijloc de a pasi spre inalt iar ca pasii sa nu-ti fie solitari aduna-ti prieteni in jur!

joi, 20 mai 2010

tablou

tabloul zambea in culori pastel, o fata cu palarie mare cu boruri largi imbracata intr-o rochie vaporoasa de ie alba pe care se revarsau rauri negre de par bogat si lung, campul de grau se unduia in valuri mangaiate de vantul cald al verii toride...soarele se ducea spre apus lasand in urma-i auriul roscat de raze ce picura lasciv ca o mangaiere, ca un dor peste miresmele serii
un fior il face sa tremure, se intoarce speriat, un parfum ii intra tiptil pana in adancul amintirilor, e aici, e ea
e atat de frumoasa, in ochi ii sclipeste o luminita alba, pictorul stie cum sa faca asta din culoare, un punct mic alb si ochii prind puterea aceea de catifea care vrajeste, dar e mai mult decat atat, o simte cum striga, cum ii implora prezenta, o vede cum intinde mainile, mainile ei mici cu degete de ceara, soaptele se dilueaza lin intr-o adiere de vant, atingerea ei se topeste in picuri fierbinti de dorinta, nu e un simplu tablou, se gandeste
o mangaie cu privirea-i insetata, o soarbe ca pe un parfum de flori de vara, se imbata cu starea de visare care-l cuprinde ca un junghi dureros, ca o sete de aer, e ea, se gandeste lasand durerea sa-i mistuie gandurile, e ea
poate o iubire mai veche uitata in cufarul cu amintiri, poate un vis neimplinit, poate o despartire sau un dor, il privesc si parca simt cum ii tremura mana, cum il lasa puterile, cum moare incet in fata fetei imbracate in alb, ce destin il chinuie, ce agonii il tulbura, n-am sa stiu niciodata
un pas, un pas te desparte de mine, un pas si iti aud din nou rasul cristalin ca o ploaie de vara, pare sa-i vorbeasca dar mut, fara cuvinte, ca o ruga ce-si poarta sfioasa mantia alba de inocenta prin lumi de pacat, hai, vino la mine, dar ea e un vis, buzele schiteaza un zambet ascuns, tainic, o lacrima i se naste dureros in coltului ochiului stang
timpul isi opreste povestea colorand cu minutele-i albe un alt tablou, o bucata de rai, doua lumi oprite intr-o singura clipa, unica, doua lumi care se topesc intr-un singur minut si-apoi....
- domnu, se inchide, va rog
il vad, ca si cum s-a trezit din visare, isi sterge lacrima cu dosul mainii stangi, zambeste formal, isi scutura bland amintirile ce stau agatate cu chingi dureroase ce-i musca din trup vlaga, paseste doborat ducandu-si pe umeri dorul ca pe niste bolovani, nu, crucea lui e timpul ce se casca despartind doua clipe intr-o lunga si grea asteptare....
pleaca resemnat, muzeul se inchide, si-apoi...dans, o rochie alba isi unduie marea in pasi de vals, un ras de copil o admira, ea danseaza fericita iar noaptea o cuprinde cu brate de vis
muzeul s-a inchis, el se va intoarce maine, zi dupa zi, la nesfarsit.

marți, 18 mai 2010

AC/DC - TNT

am fost la AC/DC...acuma nu are rost sa va zic ca ma simt de parca am fost batuta si apoi prinsa in menghina, dar simt ca zbor, un asemenea concert te incarca pentru cateva zile

ce sa va spun, AC/DC sunt neschimbati cu toate ca pe unele piese se dansa acum 30 de ani, sunt o adevarata legenda si ce mi-a placut in mod deosebit ca nu au nici macar urme de vedetisme in ei, concertul era anuntat pentru orele 21.00 si fix la 21.00 erau pe scena, au cantat doua ore cu placere si drag, as putea spune chiar cu bucurie cu toate ca intre piese publicul nu i-a intampinat cu destul entuziasm, adica erau momente de pauza ceea ce nu ar fi trebuit sa existe la asa un concert de proportii

Piata Constitutiei (numita de unii bucuresteni a prostitutiei) s-a umplut de oameni imi spuneau unii bucuresteni ca tot orasul a fost acolo dar daca ii priveam cu atentie o mare parte nu aveau nici o treaba cu AC\DC, vorba unuia: in weekendu' asta e trendy sa mergi la AC\DC, cu toate ca unii erau mai potriviti unui megaconcert cu salam sau ceva tuciurii d'astia cu nume de mezel...

concertul mi-a placut, super super, bineinteles ca dupa nu aveam voce, dar aveam adrenalina pentru un mars in pas alert pe bulevardele batute de un vant aprig ale dezorganizatei noastre capitale

romanica e romanica orisicine ar veni sa concerteze, 60.000 de oameni adunati de o trupa si lasati de izbeliste de niste primari fara minte sau nu stiu cine raspunde de mersul metroului poate blonduta lui tataia cap de glie?

concertul s-a terminat la ora 23.00, exact cum a fost anuntat, trupa AC\DC s-a tinut de program si a cantat doua ore fix, puhoiul de lume s-a indreptat increzatoare spre metrou, care insa ioc, la ora 23.00 s-a inchis, jandarmii au barat intrarea in metrou si se rasteau la bietii tineri "nu intelegeti ca e inchis, s-a terminat programul!" fain, n-am ce zice

taxiurile nu opreau, de ce sa opreasca, sau unii negociau, o cursa de 15 lei o faceau cu 150, da, ati auzit bine, 150...cat biletul la concert

e normal asa ceva, e normal sa nu se suplimenteze macar cu o ora programul metroului, de ce le-a fost frica de rockeri, ca nu ne luam bilete, ca suntem rai ca na suntem rockeri???

habar n-aveti ca rockerii sunt oameni de treaba, sunt oameni care iubesc muzica si frumosul ca sunt disciplinati si isi sustin trupele favorite, ca si-ar fi cumparat bilete si chiar incasarile ar fi crescut si poate ar fi fost suficiente sa se plateasca o firma care sa spele pisatul din statiile de metrou, sau sa curete un pic bancile pline de seminte si flegme, dar nu, autoritatile au inchis portile sa nu care cumva minunatul metrou bucurestean sa fie invadat de rockeri

multumim, v-ati dat iar cu curu-n cap si ati aratat cata grija aveti de oameni, sa dea domnu sa va coborati cururile puturoase din mertzane si bemveuri si cate zile veti avea sa circulati cu metroul si sa va bagati pantofii de firme in pisat si mizerii !

cam atat am avut de zis despre mica mea excursie in capitala noastra draga, inchei cu multumiri adevaratilor oameni care stiu sa se comporte, care iubesc muzica si isi iubesc fanii, care nu au fitze de vedete ca multi romanasi care nu au invatat ca in microfon nu se behaie ci se canta...

let there be rock .... bravo AC/DC!!!!

pisi: asa de bine le zice ca nu ma rabd sa nu-l bag aici sa-l cititi si pe

http://blogdeprost.wordpress.com/2010/05/17/fuse-fuse-si-se-duse/

sâmbătă, 15 mai 2010

Amantii secolului

George Sand si Alfred Mussete

"e frumoasa viata fluturilor, traiesc cateva zile in vals"

un film dupa care ramai fixand un punct...pentru mult timp

liniste

e atata liniste si in mine se aseaza cuvintele incet, timide, habar n-au ele, bietele! si noaptea, parada gandurilor tainice, balul mut al timpului, noaptea sunt atat de mica incat orice stea m-ar acoperi cu o singura sclipire...imi aud soaptele cum se scurg pe creasta minutelor, imi aud bataile inimii ca un mars spre un taram nestiut, ascult cu degetele stranse si cu ochii inchisi cum noaptea isi tine la piept copiii, cum visele se aliniaza imbracate in alb purtand pe fiecare obraz roseata inocentei, cum vantul alearga prin copaci cu pasi de fiori iar stelele ning culori, nu-i nimeni pe strada cortina de ceata se trage incet peste somnul adanc al luminii. si timpul se opreste intr-un colt, dupa lustra ciobita de vreme, ostenit de atata graba imi pare ca geme

tacerea e doar un cantec mai ragusit si bizar....

joi, 13 mai 2010

Expertiza medico-legala

din ciclul "vai de capu si de zilele..."

I
cu tot riscul ca mi-o iau de la cei care se ciocnesc zilnic cu asa ceva nu ma rabd sa nu scriu...
o zi la expertiza medico-legala
in Romanica...land of nothing
- buna ziua, aaa, am o intrebare, trebuie sa ma prezint in calitate de petent (atentie, petent) cu bunica nevestii-mi la expertiza medico-legala, stiti, aaa, nu e transportabila, am adeverinta, cum se procedeaza, aaa, daca sunteti amabila sa-mi explicati, stiti m-au trimis de la Parchet...

cum sa va descriu...scarba, cunoasteti cuvantul? o scarba joaca solitaire pe calculator, unghii scorojite, halat mare, xxl, cercei de aur rotunzi, par permanentat la radacina saten inchis in rest culoarea bulionului statut cam un sezon...slapi albi, cu sosete roz cu flori, inele groase pe degete groase, v-am zis, nu sunteti atenti, lac scorojit sidefiu, roz pal, unghii scurte, degete crapate de la curatat morcovi sau plantat arpagica...fuma

- cine v-a trimis?
- aaa, de la parchet stiti, am citatie, programare, tot...
- actele
asta a sunat ca "banii sau viata" o privire de ura, mnezaii tai, tocmai castigam (la solitaire, v-am spus)
- aveti aici
- bine, pe 13
- dar stiti, bunica nu e transportabila, e bolnava
- 500 plus 80 comisia, da sa asigurati transportul
- pai, nu va suparati daca vin cu masina ii duc si ii aduc inapoi costa tot 500
- da, 500 plus 80, deplasarea

degetele cu lac sidefiu bateau darabana pe birou, ma cam incurci young man, ce naiba nu pricepi, hai, du-te cu actele tale de bou incaltat cu tot, mai am o ora si trebuie sa merg pe sectie, vreau sa termin runda asta de solitaire, si Nuti nu mai vine cu cafeiu, imi trebuie reteta aia de rantas cu oua, Ghita azi nu lucra dupa-masa si musai sa prajesc ceva, aaa si sa nu uit de berea la pet, s-o pun la rece....

- domnu', lasati dosaru si veniti pe 13 la 8.30

II

pe 13, la 8.30

- mneata, am venit cu bunica, aici am programarea
- aaa, pai prea devreme, comisia se intruneste de-abia la unspe'
- pai ati zis 8.30, uitati scrie si pe hartie
- ce-am zis, eu, domnu' aia e programarea de la parchet, procuroru' o zis, el nu stie
- pai daca nu stie de ce o zis
- nu stiu domle', intrebati-l pe el, el face programarile dar aici e alte reguli
- aaa, no bine, la unspe atunci

buni, mergem, ne mai plimbam noi prin oras, las' ca trece se face unspe' cumva

e unspe fara zece

intram, aceleasi fetze, dar ce fetze!
doi tziganusi cu slapi, unu cu gatu taiat, da taiat, cusut si bandajat, in trening cu tenesi si fara sosete, unu cu o privire goala si o bluza teribil de decoltata in v, pt un barbat plin de floci pe piept mi s-a parut penibila bluza aceea...o gramada de halate umblatoare
deci, nu pot sa descriu destul de cu mult talent cum pot sa umble niste halate bugetare plimband dosare dintr-un birou in altul...unii cu cate o cafelutza in mana, importanti de numa isi plimbau halatele cu aroganta...eu, lucrez, tu asteapta, mi-oi face timp si pt tine, daca, ce pana mea, o frec inca un pic si ies din pontaj si du-te tu cu buna-ta in pustii, i don't care
- traiti bine, ce faci costele, buai, cu ce treaba pe-aici ( unul din halatele preaumblatoare, exagerat de umblatoare)
- aaa, pai cu estia, de la spital, la comisie
- hai ca intru sa vad daca va pot baga....nutzi, vezi ca e doi domni afara, baga tu dosaru' sub nas la domnu'doctor ca se cam grabesc

asta o striga in gura mare ca si cum ailalti douzeci de pe hol nu existau deci, logic n-aveau cum sa se grabeasca, neee, aveau tot timpu (la mea) din lume

fetze, un halat portocaliu purta un cap cu par alb, rar, lung si prins in coada la spate...felcer sef, i think, apoi altu cu halat alb mai gras, chel dar cu pielea capului zdrentzuita ca circumvolutiunile unui creier cu iq mare, asistent de felcer, i think, unu iesea pe usa de la morga cu o caserola cu ceva lichid rozaliu in care pluteau niste urme de ficatzi (cel putin asa imi inchipui eu niste ficatzi taiati bucatele pentru o eventuala tocana), ui, asta duce materia prima la bucatarie pt zama....rade unul dintre pierzatorii de vreme confrate de suferinta cu mine
ma zburlesc, dar ma zburlesc pe bune, ce loc sinistru asta, toti ciudatii din cartile lui Bulgakov si-au dat intalnire la medicina-legala, daca ar intra zburand un motan si m-ar intreba daca s-a intrunit comisia ca el e grabit, zau ca nu m-as mira, as zice, na o mai vint unu' !
incepe sa se precipite lucrurile, nutzi fuge din cinci in cinci minute afara sa vorbeasca la telefon ca "iubi, stii ca n-am semnal stai sa ies" sau "vai domnu doctor m-ati sunat, vin indata, termin cu astia ca azi nu-s multi si vin cum nu" si rade pitzigaiat de te astepti sa se transforme in pitzigoaie si sa puna pe fuga motanul (ala de se grabea, v-am spus)
fuge cu ibricul de cafea, auzi, nu stii dom doctor bea cu zahar sau fara? la ce fatza are domnu' doctor bea oricum, si nu putin...gandesc eu, ca nutzi n-are vreme face cafei
hopa, aici se pregateste ceva, imi zic eu deja la capatul al din capat al nervilor...

comisia

da asta v-o povestesc mai incolo ca mi-e somn si o sa va speriati c-am scris prea mult si o sa fugiti pe youtube sa va uitati la filmuletze haioase :)

si totusi ma gandesc...se poate face zama din ficatzi???? stie cineva?


marți, 11 mai 2010

7

ma trezesc fara ganduri, privind doar norii albi, pufosi cum se sparg de cantul ferestrelor, nu simt nimica, nu e timp, nu e ceas, nu e vis, singura miscare e cea a norilor in rest totul e static...
ochii mei se umplu de lumina dar inca nu vad, sunetele se inghesuie in mine dar inca nu le aud, camera e goala...calendarul se muta singur, fila de luni cade dansand pe podea, e marti si un camp de maci rosii, telefonul tiuie, alarma de ora 7 (iar 7)
hocus pocus...incep sa disting marginile dulapului, aud pasarelele cum se gaitza pe acoperis, cineva trage apa la wc, norii si mai jucausi plutesc cu burtile lor de ingeri mici si dolofani, rad, se uita spre mine si imi fac cu mana, hai, joaca-te cu noi, nu, nu pot, plec la servici, e marti, miroase a iarba proaspat tunsa, aha, ieri s-a tuns gazonul perfect, verde perfect, crud, mustind, e 7 si 7 minute (iar 7), trebuie sa ma ridic, am un orar, niste reguli, un job, bagami-as...lasati-ma, dar norii ma trag de maneca, ma ciupesc cu degete de vata, ma gadila, ma farmeca, rad
inchid ochii, 7 omuleti se tavalesc pe jos de ras, 7 (iar), ma ridic
norii se linistesc, peste campul de maci probabil adie o pala de vant zburlind petalele fine ca matasea, camera e goala si mi se pare stranie, perdeaua danseaza, ma mai uit odata in urma mea, nu e nimeni si totusi simt o prezenta, un fior isi trece degetele prin parul meu, usor pe spate, degete reci ca picurii de ploaie, o soapta mi se agata de urechi ca un bob de cercel, cineva zambeste peste ochii mei, atingandu-mi genele, e aici, mi-e teama dar o teama dulce ca mirosul de cirese negre, nu e, nu stiu, camera e goala...
inchid usa. e marti, lumea e la fel, strada agitata, alerg, intarziu.... cu 7 minute

luni, 10 mai 2010

Baby

melodia asta....nu stiu cand o aud ma lasa puterile, trebuie sa stau jos sau sa zbor, sa respir, da, sa respir cu sete, aer proaspat, inspira-expira ca la exercitiile de nastere, Lamaze, mi-e cald si apoi mi-e rece, rad si plang, urlu si tac, iar si iar...

visul nu are trup, nu e palpabil, intinzi mana si nimic, nimic, empty space in empty soul, apoi deschizi ochii si nu stii daca a fost sau nu, another empty space, ii inchizi repede la loc sperand o reluare, o revenire, un remake, dar nu e...

dupa o vreme te golesti de vise, nu mai ai nimic, nu e nimic, si obosesti, te ustura ochii de la atata mijit, te dor pupilele de la cat le-ai intors spre inlauntrul tau, te uiti speriat in jur si toate sunt la locul lor, oamenii te privesc normal, nu ai aripi, iti vorbesc si tu le raspunzi, iti zambesc si tu le raspunzi, cerul e la fel, ziua e la fel, albastrul e culoare, totul e, si totusi ceva lipseste....vorbesc prostii, e luni si "focul naste foc"

vineri, 7 mai 2010

pink floyd mode today

pink floyd mode today...chiar. cu toate ca mi-ar placea mai mult sa ascult muzica lor pe terasa unei cabanute, cu un johny walker in cana de tabla, privirea sa-mi cuprinda o vale verde si brazi inalti, picuri de ploaie sa se alinieze alungite pe acoperisul terasei, margele de apa transparente, norii sa pluteasca spre apus iar cand muzica va avea cea mai alerta parte...shine on you....soarele sa se iveasca inghitind cu o foame nebuna umbra din jur, un colier de diamante, picurii de ploaie de pe streasina sa tremure de frig ...shine on you crazy diamond, si-apoi, here comes the sun, lumina sa ma orbeasca si sa inchid ochii! echoes

fizic sunt in alt loc, mai stramt, cu multe ziduri, e umbra mereu si racoare, sunt reguli si stereotipii, sunt slogane indobitocite in noi, sunt cuvinte aruncate anapoda si inutil, sunt gunoaie si scursori, sunt sobolani si politicieni la fara frecventa, sunt boli si pustiu, sunt regrete si deziluzii, we don't need your education

pink floyd mode today

doar ca... azi si zambetele asculta muzica, ha

marți, 4 mai 2010

mai


noapte. stelele pareau mai reci si mai indepartate desi luceau jucause pe cerul negru. brazii, falnici si impozanti, umbre semanand cu siluete marete de luptatori, aliniati, mandrii, nemiscati. focul ardea cu sete, limbi rosii, portocalii, albastre dansau lascive un dans tribal, emotionant, oarecum sugestiv prin taina ce-o ardeau in miezul lor de jar...

eu, m-am pierdut, noaptea m-a inghitit soptindu-mi atatea cate am vrut sa aud, clipa s-a alungit ca un curcubeu peste linistea mea, vorbele se rosteau injunghiindu-mi suflarea. apoi, tu, ai intins mainile peste ochii mei obositi, ai crezut ca ma poti salva, ca noaptea ma va lasa in bratele tale, ca stelele vor inchide ochii, ca focul se va stinge in noi iar dimineata va intarzia sa vina.

am crezut ca unele nopti sunt mai adanci cu o soapta decat altele, am crezut in tot si in nimic in acelasi timp, acum nu mai cred, acum e lumina si soarele e pe cer, acum e o alta zi si eu am obosit....o umbra cuibarita ca un cocon infrigurat.

si toate astea au fost, cuvintele sunt seci si inexacte, sunt grele, de nerostit, toate devin necuvinte.

fluturi....