marți, 27 aprilie 2010

ceai de menta

azi imi vine sa visez cu ochii deschisi, sa imi inchipui ca stau pe malul marii admirand un apus ruginiu, ascultand simfonia valurilor, muscand cu sete dintr-o felie de pepene, nepasandu-mi ca zeama dulce ca un nectar imi curge pe fata, pe gat, nisipul fin si auriu mi se lipeste de maini, rad, fericirea e atat de simpla si atat de usor de atins, doar ca uneori dureaza cate o clipa pana constientizezi ca da, acum, amu ia ni is fericita, apoi ca un zbor grabit s-a dus....fericirea e o stare, un moment scurt dar intens, atunci cand alergi cu cainele tau si totul in jur are culoare, atunci cand miroase a gogosi cu vanilie in casa si toata lumea e linistita, atunci cand copiii te strang in brate si pentru o clipa lumea sta in loc, atunci cand omul de langa tine iti zambeste, cand aerul iute iti intra in plamani si strigi i am alive!, atunci cand dimineata iti intra pe geam cu miros proaspat de cafea...atat de scurt si atat de intens, o clipa esti fericit...si-apoi te trezesti, iti curge nasul, nu poti respira, te doare capul, mucii se scurg ca o ploaie de vara mai repede decat poti tu sa-ti scoti un servetel, seful e tafnos ca vreo situatie ii da cu virgula, iti amintesti ca n-ai bani de concediu, cafeaua e amara si rece, afara e si mai rece, ti-au inghetat panselutele in gradina, cainele iti roade toti pomisorii, copiii se bat si tipa, omul de langa tine e obosit si tace...iar tu?
marea, apusul, lebenita, nisipul, visele, i am alive, tu?

pentru ca imi place sa aberez, pentru ca imi place sa-mi inchipui tot felul si pentru ca daca vreau am marea pe terasa, sic, n-am sa sterg toate tampeniile astea, le las sa dati cu lebenita clocita in mine, sa ma faceti de cacao, sa ma stergeti din lista...pentru ca merit
si da-i cu stranut, si da-i cu servetele, si da-i cu muci, piramidoane si alti bumbgi, asa-mi trebe daca stau cu vantul in fata , futu-i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu