vineri, 30 aprilie 2010

Viata-i scurta, dormi dupa!

pentru ca e vineri, pentru ca e soare si deasupra-mi e albastru orbitor, pentru ca zambesc inca in prelungirea premiului de ieri 10 zambete, pentru ca mi-e bine si sufletul e de acord cu mine, pentru ca merit na, azi va ofer o cantare draga mie "too old to rock'n roll too young to die". si ca sa va mai plictisesc oleaca va indemn sa uitati de ura, de regrete si deziluzii pentru ca fiecare clipa conteaza, fiecare minut se pune, fiecare zi trece, fiecare an are revelionul lui si fiecare anotimp are altul care-l urmeaza. deci, la zambet, la distractie, la bucurii...mars!

si pentru ca am fost intr-o tabara la Gavane in Apuseni, si pentru ca sunt ascultatoare (ssst, comentati?) si in trei zile am dormit doua ore, si pentru ca la intrare pe un cearsaf mare era un indemn de care eu am tinut cont, am sa va spun doar atat :

''VIATA E SCURTA, DORMI DUPA!"

joi, 29 aprilie 2010

10 zambete

optimismul e atunci cand in orice kkt ai fi zambesti cu gandul la iesire, optimismul e atunci cand ploua torential, n-ai umbrela, te uda pana la piele dar tu zambesti si strigi in gura mare ca-ti place ploaia, optimismul e atunci cand o melodie te face sa tzopai si uiti ca ai piciorul in ghips, optimismul e atunci cand zambesti cu sufletul...
si mai e atunci cand ciulea imi da un premiu care ma face sa zambesc de dimineata, sa ma gandesc la lucruri frumoase din viata mea si sa scriu despre ele.
conditia sa primesc acest premiu si poate si altele pe viitor este sa scriu 10 lucruri care-mi plac, deci scriu:

1- prietenii adevarati, aia cu care pot vorbi despre orice, oricand si oricat, aia care simt la fel ca mine, aia pentru care de multe ori vorbele sunt in plus deoarece ei imi inteleg si tacerile
2- artistii, oamenii pasionati de orice fel de arta, oamenii care indraznesc sa viseze, pentru care lumea e locul unde infloresc zambete si ploua culori
3- toamna, ruginiul ei si aerul cu miros de frunze arse, imi place timpul cetos, ploile mohorate, castanele coapte si covorul de frunze
4- poezia, ca stare, dupa mine un poet nu e doar cel care scrie poezie, un poet e cel care crede ca in jur totul e poezie, cel care vede frumosul, cel care vede culorile, cel care vede albastrul cerului
5- Alifantis, pentru ca e
6- muntele, focul de tabara si povestile din jurul lui, zorii ivindu-se de dupa brazii din fata, omleta la ceaun si cafeaua sfaraind in ibric, paraul clipocind si stropii argintii lovindu-se de stanca, mirosul de cetina si cititul la umbra unui brad, jack in cana de tabla, apusul
7- albastrul ca si concept
8- Paris, baghete proaspete, branzeturile si vinul rosu, parcurile, esarfele si tinutele sifonate, barbatii imbracati lejer, mirosul de patiserii dimineata, parfumurile fine, Podul Artelor, anticariatele, bratarile si colierele lucrate manual, traistutzele cu petice si tot felul de ciudatenii pe ele, haihuiul parizian
9- inotul, sportul care nu ma oboseste dimpotriva ma relaxeaza
10- abereala, nu in ultimul rand imi place sa aberez si de multe ori sa-i fac pe unii partasi la toate tampeniile mele (si culmea le mai si place :)

pfuai, chiar mi-a placut sa scriu toate astea

fiind mai noua in breasla de bloggeri si bloggerite eu nu cred ca am 12 cititori, so, am o problema cu aceasta regula de a posta 12 linkuri catre 12 prieteni care sa primeasca premiul si sa scrie 10 lucruri care le plac

deci, sa ne intelegem dedic acest premiu celor care zambesc, celor care viseaza si celor care cred ca lumea e locul in care infloresc zambete si ploua culori...

dar totusi am cateva persoane care ma intereseaza si stiu ca zambesc:

si offcourse cel de la care am primit premiul http://www.ciulea.ro/


o zi cu zambet si fie ca acele lucruri care va plac sa vi se implineasca cat mai des!

marți, 27 aprilie 2010

ceai de menta

azi imi vine sa visez cu ochii deschisi, sa imi inchipui ca stau pe malul marii admirand un apus ruginiu, ascultand simfonia valurilor, muscand cu sete dintr-o felie de pepene, nepasandu-mi ca zeama dulce ca un nectar imi curge pe fata, pe gat, nisipul fin si auriu mi se lipeste de maini, rad, fericirea e atat de simpla si atat de usor de atins, doar ca uneori dureaza cate o clipa pana constientizezi ca da, acum, amu ia ni is fericita, apoi ca un zbor grabit s-a dus....fericirea e o stare, un moment scurt dar intens, atunci cand alergi cu cainele tau si totul in jur are culoare, atunci cand miroase a gogosi cu vanilie in casa si toata lumea e linistita, atunci cand copiii te strang in brate si pentru o clipa lumea sta in loc, atunci cand omul de langa tine iti zambeste, cand aerul iute iti intra in plamani si strigi i am alive!, atunci cand dimineata iti intra pe geam cu miros proaspat de cafea...atat de scurt si atat de intens, o clipa esti fericit...si-apoi te trezesti, iti curge nasul, nu poti respira, te doare capul, mucii se scurg ca o ploaie de vara mai repede decat poti tu sa-ti scoti un servetel, seful e tafnos ca vreo situatie ii da cu virgula, iti amintesti ca n-ai bani de concediu, cafeaua e amara si rece, afara e si mai rece, ti-au inghetat panselutele in gradina, cainele iti roade toti pomisorii, copiii se bat si tipa, omul de langa tine e obosit si tace...iar tu?
marea, apusul, lebenita, nisipul, visele, i am alive, tu?

pentru ca imi place sa aberez, pentru ca imi place sa-mi inchipui tot felul si pentru ca daca vreau am marea pe terasa, sic, n-am sa sterg toate tampeniile astea, le las sa dati cu lebenita clocita in mine, sa ma faceti de cacao, sa ma stergeti din lista...pentru ca merit
si da-i cu stranut, si da-i cu servetele, si da-i cu muci, piramidoane si alti bumbgi, asa-mi trebe daca stau cu vantul in fata , futu-i

joi, 22 aprilie 2010

Earthday


de la guagal citire:
astazi este Ziua Pamantului!
acuma s-o spun pe aia dreapta mie imaginea imi aminteste de peretarele alea cu rapirea din serai, in fine, bine ca nu avem imagini cu politicieni care planteaza pomisori sau ecologisti care incearca sa acopere scrijeliturile de pe scoarta copacului gen: ioan+maria =love
saracul Pamant ce multe trebuie sa suporte !
si totusi ar fi interesant de aflat pe ce criterii aleg stafii aia de pe guagal imaginile astea care ar trebui sa fie reprezentative, adica dintre toate pozele varsate in burta incapatoare a guagalului numa si numa asta e buna. te uiti la ea si stii, buai sa fiu azi e ceva sarbatoare legata de Pamant, stai sa vad, da ma e ziua Pamantului...hai, sa mori tu, io zic ca-i vreun chef de pitpalace si pasaroi, vreo betie in marea gasca a papagalilor, o adunatura de cucuvele bete, nu?
gud job mai baieti, dupa degetzica vine si cucu beat, io v-am zis ca ne prosteste internetu'
pana una alta La multi ani Pamant infloritor, iti doresc sa suporti toata omenirea asta colorata, sa nu arunci cu cenusa peste noi, sa-i lasi si pe guvernantii astia sa respire (aer din toba de esapament), sa ne dai anotimpurile in ordinea lor normala sa nu ne mai certe taticu sef de glie ca iarna nu-i ca vara, sa ne suporti gunoaiele si peturile ca na, ne place natura si iesim la mici si bere des, sa nu te superi ca taiem in carnea ta si facem autostrazi, turnam betoane si apoi eliminam gaze ca doar bietele bemveuri, aopturi si mertzane tre sa circule si ele, si chiar si dusterele da, sa ne suporti ca suntem multi si tu esti unic, aaa si suporta si cocalarii si pitzipoancele ca doar si ele e oameni (of of mai mai)
eu as planta un pomisor de ziua ta doar ca aia trei pe care i-am plantat duminica i-a halit cainele meu so, la multi ani doar atat pot si io sa fac

marți, 20 aprilie 2010

armonie

pace. pe lac trece el, in cercuri tremurande isi taie cararea, ia uite, bradul sta cu capul in jos, nu mica ii fu mirarea, e clar, se gandeste,
si-n armonie exista un pic de haos...


si ele cu ritualul lor, sunt cochete, se pregatesc de bal in seara asta
le admiram cum nu incetau sa se alinte si ma gandeam, or fi fete si basta!



ochiul nu poate cuprinde linistea unei dupa-amieze, cand totul e paralizat intr-o armonie perfecta, cand nici vantul nu indrazneste sa miste umbrele pe lac, ma uit acum si simt miros de flori si degeaba inchid ochii...inca aud culori



emotie alba







and ...peace from my friend name Manneken Pis!






ps: si toate acestea sunt doar o mica parte din pataniile unui weekend scurt....

vineri, 16 aprilie 2010

gropareee

vai de capul meu iar am scris siropuri cu rima azi noapte!
uneori e peste puterea mea de a intelege doar daca nu cumva m-au posedat alienii si scriu in locul meu
oricum veste mare in dimineata asta, stirea zilei, news nou cica ...
se insoara groparul buei, cum care gropar, ma sa nu va mai prind ca bajbaiti pe pagina mea si nu stiti cine-i groparul, ui aici http://groparu.ro/

http://www.youtube.com/watch?v=4Acyo_cTFho

joi, 15 aprilie 2010

speranta...

in unele case e frig, ei stau zgribuliti langa soba, isi calculeaza exact traiul gol, banut cu banut, le iese nasol
in unele case se plange, boala se-nfrupta cu sete din viata, inghite un Xanax si taci, mai rabda o ora si e dimineata
in unele case se tipa strident, caci el n-o mai vrea tot pe ea
in unele case se moare nitzel la geam fluturand o perdea
in unele case se doarme si-atat, iar viata cu timp se drogheaza
in unele case e vant, nu-i nimeni doar luna sta treaza...
apoi trece noaptea cu toate ce-au fost lumina se rasfata si ea, iar soarele se sparge de-un nor chiar la colt si cade in raze de stea
ibricul tuseste cu fluier strident la radio iar ora-i sase, ma uit inspre mine dar nu-s, sunt absent, ascuns dupa un nor printre case...
cafeaua sta rece pe masa stinghera, ziarul prea galben de timp, o clipa chiar si speranta mai spera, ca zori se arata mijind !

miercuri, 14 aprilie 2010

gunoiul nu se arunca se imprastie!

din ciclul "vai de capul si de zilele..."
intamplare adevarata

omu' la vreo cincizeci de ani, familist convins, serios, job, situatie si-a facut casa la marginea orasului, da nu singur ci inca vreo douasute, pe deal, frumos, zona verde, cartier linistit
producea gunoi, mult, de tot felul, peturi, conserve, hartii, pungi, coji de fructe si de legume, mancaruri alterate, cate si mai cate ca doar suntem prolifici producatori de gunoi
venea vara, cald, se imputea gunoiul ca deh, firma aia care are obligatia sa vina sa adune gunoiul menajer, aia la care tot omu plateste lunar o taxa, nu venea doar la doua saptamani
omu, si-a luat tomberon, de-ala micutz de la Metro, pentru uz casnic ca na, sa arunce productia de shit de fiecare zi
doar ca tomberonul ala mic de uz prea casnic era mic ca de aia i se zice tomberon mic
nevasta il sacaia"omule, ia si du gunoiu asta ca pute, vin musti pe el si apoi se umple casa cu cacati de musti, fa ceva", omu, sa o faca sa taca pune gunoiu in masinuta lui si in drum spre job opreste si el intr-un cartier langa un tomberon de-ala mare de uz stradal sa arunce punga cu shit
un organ, cu baston si tot tacamul se indreapta cu multa ura apasata in pasi spre om
- alo, domnu, ce faceti
- bine multumesc, arunc si io niste gunoi la gunoi
- aaa, dapai unde stati, va rog sa va legitimati
- bine , o secunda arunc gunoiul si vin sa va dau buletinul
- pai n-aveti voie sa aruncati gunoiul aici
la faza asta omu' se uita tamp cu ochii mari cat cepele si are fata aia de om care proceseaza o informatie ca sa o inteleaga cumva
- ce spuneti, pai eu vreau sa arunc gunoiul la gunoi, tocmai, in container, unde se arunca gunoiul
organul batos si mandru de misiunea lui - pai tocmai, nu e voie, trebuie sa va aruncati gunoiul in zona de domiciliu
- ok, chiar ar fi mai comod dar n-am container in zona de domiciliu si firma aia de aduna gunoi vine la doua saptamani
- asta nu tine de noi, sunteti pasibil de o amenda de 100 ron
- domnule organ (deja in minte se gandea ca ar suna mai bine bai, cuaie) adica ma amendati ca sunt civilizat si arunc gunoiul la gunoi
- da, pentru ca nu sunteti arondat acestui container
- si daca arunc gunoiul pe marginea drumului cat e amenda
- tot 100 ron

mici lamuriri de subsol:
firma responsabila cu adunatul gunoiului e aceeasi si la om acasa si in cartierul cu tomberon mare
primaria incaseaza aceeasi taxa si de la om de-acasa cat si de la tanti Nutzi pensionara care sta in geam si urmareste ce fetze ataca containerul la care e arondata dansa, scumpa de ea
primaria nu pune la dispozitia omului si nici a vecinilor lui un container mare in schimb se vand tomberoane mici la preturi mari
omu a platit resemnat amenda si a aruncat gunoiul la gunoi
sotia omului a fost fericita ca nu i s-a umplut casa de musti punct

concluzia: vai de capul si de zilele...si vai de bietele organizatii ecologiste si vai de noi ca suntem un popor de gunoi si n-avem voie sa ne civilizam ca vine organu si ne fute o amenda asa de "sa traiti bine"

din acelasi ciclu mai face parte omu beat care adoarme cu barba in piept la televizor in timp ce nevasta urla la el "buai, coi umblator iar ai baut ca un porc, treci si arunca gunoiul ca e plina casa de muste(asta stie pluralul la musca) " el, omu betiv aude ca prin ceata, isi taraie greu corpul imbibat in vapori de tzuica de pruna (asta il face un taraie coi) ia punga si bajbaie pe intuneric prin casa scarii pana la tomberon...finalul sinistru e ca adoarme acolo cu botul in container, si-l ling cainii pana dimineata, iar finalul si mai sinistru e ca domnul de la doi, patronu grabit spre bemveul din garaj si apoi spre fotoliul de derector calca cu papucii aia noi de firma in tamponul nevestei lui taraie coi, si noroc ca evita la timp coaja de parizer uscat si mormanul de coji de seminte....

si ca sa inchei in mod optimist salut initiativa http://letsdoitromania.ro/si le doresc mult zambet!

marți, 13 aprilie 2010

poem intins pe spate

luna se intinde lenesa pe acoperisul casei vecine, deranjata de-o pisica ce lipaie in goana mare la domnul motan, cate o stea se sparge de coltul din dreapta si-apoi dispare dupa burlan
ma uit in tampenia mea de femeie si incerc sa-nteleg oare cum, poate o luna pe casa sa steie cand matza prin ea-si face drum?
stau doar sa treaca si noaptea aceasta, la stiri sa se faca un cinci matinal, apoi cred ca gata, pot inchide fereastra sa nu simt duhoarea de jos din canal.

dar pana atunci cate vise s-or sinucide in mine, la cate sicrie voi plange isteric...
stau doar sa treaca noaptea aceasta, sa mi se intoarca grabita pisica, si-apoi voi uita...voi rupe din biscuitul de pe masa o bucata, voi bea o cafea, in parc au inflorit magnolii carnoase, si sti ca-mi plac, n-ai uitat nu-i asa?
iar in tampenia mea de femeie voi crede ca-i primavara, tu ai sa razi, cu fulgi de zapada in ochi, lumina va trece prin iarna ta mata, filtrand orice risc de deochi
vei spune ca-s vise, iar fluturi vor ninge, din cerul deschis pentru noi, vei spune ca-n parc sunt luminile stinse, si hai, suntem tineri si goi...
magnolii? la anu' cand zorii ne picura flori, cand la cinci dimineata nu vor urca din canal duhori, cand matza nu-si va croi nesatula autostrada prin luna, cand voi putea in sfarsit sa-mi adorm visele gemand noapte buna!
atunci, nicidecum mai curand...

luni, 12 aprilie 2010

george vasilievici (1978-2010)

a fost un weekend trist. m-a daramat vestea sinuciderii lui George Vasilievici, n-am vrut sa cred, convinsa fiind ca e o gluma macabra. duminica insa vestea oficiala a aparut in ziar. George s-a spanzurat cu un fular, a obosit, n-a mai vrut sa faca nici un pas. a lasat in urma scrierile lui si neputinta noastra, regretul ca nu am intins o mana, ca nu l-am auzit atunci cand urla dupa ajutor, ca nu, ca nu...degeaba, to late.
l-am vazut intrand pe mess zilele trecute, joi sau vineri, deobicei statea pe invizibil, am vrut sa-l salut dar ma grabeam undeva, mi-am zis lasa, altadata. altadata nu va mai fi, cine putea crede asa ceva. mi-a ramas o poezie cu dedicatie, am s-o postez aici ca un ramas bun, ca o fluturare de mana, ca o lacrima...

de la George Vasilievici cu dedicatie

Intrebarea a fost daca ma tine.
Nu am raspuns eu, ci cel ce
mi-ar fi placut sa fiu, cel
despre care nu stiu nimic
nici pana in ziua de azi,
cand degeaba ma uit dupa
ea prin zidul de masini
ridicat in fata ferestrelor.
dar atunci eram numai eu cu ea
si ce mult mi-ar fi placut
sa moara el in locul meu
cel despre care nu stiam nimic.
cand a intrat in el cutitul
si i-a strapuns inima am fost
anuntat prin telefonul ce nu a sunat
si nici nu mai suna vreodata.

asa a fost cu tot ce a urmat
nu am mai ridicat niciodata
receptorul din furca, nu am mai
raspuns. Ar fi fost inutil.
Stiam cine este. Ma suna
de la un telefon public
inventat inaintea vorbirii...

duminică, 11 aprilie 2010

George

Vasilievici nu mai e.
Nu cred, poate e o gluma proasta, poate am inteles gresit, poate rade de undeva de mine ca scriu cuvintele astea. si ploua torential ....
Nu pot sa cred, George...
sa-mi zica cineva ca nu-i adevarat

vineri, 9 aprilie 2010

friday bai !

ce-am facut azi?
stiu ca nu va intereseaza dar la cate kkt-uri neinteresante se intampla in lumea asta puerilismul asta al meu de a scrie aici e chiar miezul inocentei
deci:
am cascat de vreo sutadouazecisicinci de ori, + - cinci, am ascultat de vreo douazeci de ori tot felul de motive penibile de a justifica un fapt implinit, de vreo douasutedemii de ori, + - douamii m-am intrebat "ce caut eu in viata mea" si cam de tot atatea ori am strans intre dinti un fel de 'mniezaii ei de treaba ca nu m-am putut io naste prin Caraibe, sa stau cu moaca la soare, un negru vanjos si tat fibra sa-mi prepare un cockteil de-ala albastru ca apa din piscina si sa-mi tina umbra un banan cu frunze mari....nu, io stau aici sagetand cu privirea din secunda-n secunda ceasul ala intepenit si-mi vine sa iau un capsator sa-l sparg naibii ca tot nu se misca.
no da nu-i bai, azi e vineri ( bine ca de vreo dousute de ceasuri e tot vineri)
aaa, si am uitat ca de vreo doua ori chiar m-am gandit la aia saracii de au afaceri, patronii da ma, aia de au probleme adevarate, cecuri, computere de bord stricate la ditamai bemveul, haleli de efectuat pe la restaurante, delegatii cu amante fitzoase, carduri care nu intra sau intra da nu mai ies, da ma, saracii, m-am gandit de vreo doua ori si la ei...
dar uite ca se misca si ceasul ala, a mai trecut un minut mai am doar vreo optzeci de minute si ....


pot sa scot limba si sa ma stramb in voie, ca io pana luni is freee, da aia au afaceri de condus, sic, sic (sefu' have a nais uichend! si daca cumva masinaria aia numita omat cu glume adica bancomat iti inghite cardu' al mare si ramai fara bani de viena intra si tu la alimentara aia de sub bloc si ia niste bere la pet si doua pungi de pufuleti si ai sa vezi ca vremea trece ba...si-asa)
si pentru restul pipalului (care ca si mine se gandesc la tzarile calde si asculta Radio Guerilla) un have a nais uichend! da pe bune ma, din suflet !

joi, 8 aprilie 2010

sky things

voi rasari din nou, cel dupa apus, ma voi naste din nou cel dupa moarte, voi iubi din nou cel dupa durere...
voi fi lumina, cel dupa intuneric, voi fi speranta cel dupa regret
voi fi culoare cel dupa taina, voi fi cel dupa ce sunt....

nimic nu e pana cand nu se naste culoarea, totul pare cenusa, pustiu, nimic nu e pana cand cerul nu se deschide, pana cand lumina nu patrunde in noi, ne trezim goi
nimic nu e... pana cand nu ne nastem din nimic, nimic nu e pana cand nu iubim...nu-i nimic

santier, static si rosu, amurg timid...leatzuri si fier, cuie, pamant, lumina se stinge, culorile pier...
cerul se scurge-n limbi de mister
si maine se naste lumina din nou, si maine rasare culoare, si maine cand ochii ti se deschid ai sa vezi...pe cer va fi soare!

alb-negru

ploua.
lacrimi tremura-n picuri mici din inalt. ploaia cade argintiu pe geamul patat de crepuscul, curge ca un gand adormit pe geana mea. lumea e tarzie si pustie, pare bolnava, de astm, timpul tuseste in clipe uscate, sunetele se preling ca niste pacate....
un caine schiop danseaza chinuit printre balti, departe o pasare isi frange zborul sub zidul surpat, ce zi sa fie azi, ce an? am uitat.
pe geam, chipul meu pare un fum de tigara, o ceata cu miros de timp istovit, din ochi imi ies fluturi de ceara, aripi frante dintr-un zbor ciuntit..
se-ntuneca, visele-mi bat in geam, azi nu-s! undeva canta ragusit un blues, paharul de vin jumate baut sta sa cada, ma uit la tabloul gri, ala doar cu un punct rosu in coltul stang sus, apoi mai privesc odata spre strada...
nimic nou, cainele a plecat schiopatand, baltile casca de somn, orasul e mut, azi nu-s, n-am gand.

miercuri, 7 aprilie 2010

de ce ne facem blog?

pentru a socializa

- varianta asta nu o cred, daca vrei sa socializezi iti faci cont pe twiter sau facebook sau bagi tot poporul limbut in lista de mess, mergi in parc si schimbi retete de prajituri cu mamicile care-si scot odraslele la aer, aaa si era sa uit, o suni pe soacra-ta sa vezi ce mai face si afli toate noutatile din Clona si Aniela, deci nu, nu ne facem blog ca sa socializam, nici pe blogurile cunoscute si premiate la concursul ala ROb log fest (festivalul slugilor logate) nu prea comenteaza pipalu dar apoi pe un biet blog cum e asta al meu...

pentru a imortaliza o anumita clipa, perioada din viata ta

- mda, poate, dar cand oi fi in pensie si voi avea timp sa rasfoiesc albumul asta online credeti ca voi mai sti parola de acces? chiar si fara Alzheimer, "tttaaati, nu stii tu ccuum sse pporrneste dracovenia asta ssa vvad ppozeele dde la reveionu aala ccand tte-ai iimmbattat sssi ai dormit cu capu pe bbbuda?" "niu stiu baba, ia alllbumu ala mare din vitrina si da-mi pace, si ia-ti doftoriile de ora cinci ca de nu iiiar uittti unde-i buddda ca tot vorbishi de ea"

pentru a-ti scrie gandurile, trairile, aberatiile

- na asta da, uite unde o sa ma dau eu in barci ca sunt o minte sclipitoare, de fapt un scriitor in devenire, pot sa scriu orice, e ca un maculator pe care sa-mi exersez scrisul, adevaratele scrieri sunt intr-un fisier secret, numai de mine stiut, doar nu vreti ca un scriitor sa-si publice asa in vileag ideile, pai cum, doar ciornele asa, cate un pic, cat sa trezeasca suspansul in voi
- cat despre aberatii, eman in orice forma, mail, mess, scrisoare, fitzuica, jurnal, blog, viu grai, interviu, discutie cu sefu, la telefon, in gand, in vis...na, deci v-ati prins nu, oriunde sunt eu e o gramada mare de abereala, asa ca nu e nevoie sa-mi fac blog pentru asta

pentru a comunica cu cei cu interese comune

- alo, alo, voia buna si vinul vechi la telefon, cu cine vorbesc?
-...............................................................
- vinul bun si voia veche, nu-i nimeni pe fir?
-...............................................................
- haideti domnu Boc, ce nu mai stiti de gluma, nici de vin?
foarte bine, asa cred si io ca interese comune cu gasca asta de hibrizi nu pot avea

pentru ca la job musai sa dau din taste sa creada ai de-mi dau salariul ca muncesc

- na, in sfarsit un motiv bun

pentru ca sa ma dau mare

- cum tu, n-ai blog? vai, da si Raduleasca are, si Simona Senzual, Teo, toata lumea buna tu!
- pai imi fac si io, tu, uite ma si duc acuma
- si da-mi link tu sa te comentez si io
- clink, clink...na ca suna, alo, na pai serus, comenteaza-ma ca mi-am tras blog, vezi c-am pus si reteta aia de zacusca cu fasole si o pun si aia de varza cu carnatzi, she fain ii tu, na te las pa ca ma duc sa postez ceva...


daca aveti motive mai bune bagati-le aici

marți, 6 aprilie 2010

ai auzit tu?

- ai vazut-o pe Tantica ce haina de piele si-a tras?
- da tu, si are si niste cercei de aur noi, cred ca ii merge bine lu barbatu-su in Italia
- apoi lasa ca nici ea nu sta degeaba, ala de la mecanica fina toata ziulica e pe la ea, am vazut eu pe geam
- care tu, ala cu masina aia puscata fara toba de face galagie si fum pe toata strada cand vine?
- nu fato, ala e de la sere, Misu, io zic de ala cu burta mare si picioare subtiri, inginer, vine intotdeauna cu taxi, are doua trei plase in mana, cred ca-i face aprovizionarea ca de...
- io pe ala nu l-am vazut tu!
- pai nu ca geamul tau e in spate si nu se vede asa bine

Hristos a Inviat din morti, in numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfantului Duh, Amin....

- auzi, da l-am vazut si pe Ionel ala de la trei, a venit acasa, o slabit bietu' de el, da nevasta-sa tot cat malu cu flori o ramas
- taci tu ca o zis ca a tinut ceva cura luata de pe la Otv si o slabit doua kile
- apai doua kile la gabaritul ei nu se vad tu!

Domnului sa ne rugam : Tatal nostru care ne esti in ceruri......
Amin

- popa asta nou e chiar dragut, am auzit ca e din sud de prin Olt, si-a luat apartament in blocul ala mare de langa alimentara, cu trei camere
- chiar, da le zice fain, numa sa steie nu ca alalalt
- na uite-o si pe Vasilica ce palarie si-a tras, zici ca-i cuib de ouatoare
- da, si fica-sa ce fusta scurta si-o luat taman in biserica, o pramatie si aia ca ma-sa
- no tu da nu se mai termina odata ca mi o pofta de mielutzu ala de se frige incet in cuptor, si o sa beau si o palinca de pere, galbina ca galbenusu ca tat postu' numa la aia m-am gandit
- se termina amu, las ca ajunge, toata lumea-i obosita si casca

Hristos a Inviat din morti cu moartea pe moarte calcand....

- na c-o gatat, hai sa mergem, ni tu si pe a lui Niculae, da ce papuci de lac are....
- i-o adus ala din Spania, cam vine des pe la ea, l-am vazut pe geam

- ai fost la biserica de Inviere?
- am fost bineinteles, cum sa nu, doar noi suntem crediciosi, mergem des la biserica nu ca aia de la parter care niciodata nu merg

SFARSIT


concluzie:

1 - daca mergi la biserica nu esti neaparat credincios asa cum daca stai in garaj nu esti masina!
2 - lasa Tantzico, nu-i nici un bai ca n-ai fost la coafor, popa asta nou te primeste si asa!
3 - imi iau haina de piele sa crape alea doua de ciuda, acum ca am slabit imi sta bine, bun si postul asta la ceva nu?
4 - Hristos a Inviat! ai auzit tu?

duminică, 4 aprilie 2010

taina

frig, imi intra pe sub haine, ma taie la oase, frig si umed, cerul e plin de stele, oamenii se aduna si povestesc, vin cu bucurie, obositi, istoviti si sleiti de puteri, tineri, batrani, femei, barbati, copii.
ii privesc dardaind, aburi de frig semneaza cuvintele rostite, lumanari palpaind de vantul taios si rece tremura firav parca reamintindu-ne caldura care ne-a inghetat in amintiri ...
langa mine sta un batran, rezemat intr-o bota, in mana stanga tinand o lumanare groasa. ma uit la chipul lui parca sculptat in piatra vremii, slefuit in amintiri si finisat cu credinta, sta impietrit ascultand slujba Invierii. il privesc pe furis, un profil bine determinat de linii si umbre, coltos chiar, darz, un nas destul de proeminent, ochi rataciti si o gura uitata de cuvinte, inchisa in nerostire, tacuta. lumanarea se inclina in mana lui stanga, el n-o priveste, e pierdut intr-o lume a rugaciunii, sta rezemat in bota lui, nici nu respira, e un tablou minunat, e simbolul credintei, al omului simplu, as vrea sa imortalizez cumva silueta aceea, o palarie ii acopera parul alb, un batran rezemat intr-o bota, tinand inclinat o lumanare groasa care arde formand in jurul fitilului o grota adanca, in care ceara topita sclipeste ca un lac de lacrimi si piosenie. gramada de oameni se misca, inconjurand biserica mica uitata printre dealuri, rupta de lume, ma uit in jur batranelul nu mai e, l-am pierdut printre oameni. a fost acolo, cred, acum nu mai sunt sigura, poate am visat sau mi-am imaginat doar...
intram in biserica, pasim incet ca si cum ne-ar fi teama sa nu strivim sub pasii nostri linistea aceea sfanta, unii se foiesc, altii isi cauta un loc, ma asez pe bancuta rece si imi privesc lumanarea topita deja, mi-e frig dar uit pentru cateva secunde si ma gandesc la acel batran, incerc sa-mi imaginez cum se vede lumea prin ochii lui, cum se roaga un batran, nu-mi dau seama cand frigul se ridica si iese resemnat din mine, nu-mi dau seama cand gandurile mele raman undeva departe, ridic ochii doar, si il vad...
o pata mare de ceara topita ii acopera genunchiul, pentru ca era clar, stiam de cum l-am vazut ca lumanarea va lacrima pe hainele lui, prea era inclinata iar el prea era absorbit in rugaciune, ridic ochii si-l vad ca pe un copil, murdar dar inocent, tinand in continuare lumanarea la fel de inclinata. nu sunt de vina eu, parca spunea, a curs din ceara si n-am observat. l-am vazut apoi tacut cum se indreapta spre casa, unde probabil femeia lui il va certa ca si-a murdarit pantalonii cei buni iar el nici macar nu va incerca sa explice cum.
dar daca nu-l va certa nimeni, daca acolo in casuta lui nu-l asteapta nimeni?
uneori tot ce e inafara noastra e doar o pata de ceara a carei flacara insa ne incalzeste sufletul!
am ramas impresionata de acel batranel care exista undeva, isi duce traiul insingurat, merge la biserica rezemat in bota lui, se roaga tacut cu credinta sincera. poate a ciocnit si el un ou rosu cand s-a intors acasa, poate a avut si el parte de caldura, poate si lui i-au venit nepotii si copiii la masa....ma gandesc la el ca la un bunic, un mos care si-a patat pantalonii cei buni cu ceara pentru ca a uitat sa se opreasca din rugaciune o clipa si sa deschida ochii, e asta o vina sau e esenta rugaciunii, e miezul credintei, e puterea ridicarii la Dumnezeu?

Paste fericit tuturor!

vineri, 2 aprilie 2010

205 ani

ma trezesc io de dimineata, deschid calculatorul si ce vad?
degetzica intinsa suav pe guagal, langa ea niste ate si ace, dormea sau visa nu stiu
ma uit, ma uit iar, ma mai uit odata, ma, ce-i cu degetzica aia lesinata pe literele de la guagal, ma oftic chiar, intreb, hey, ati vazut, ce-i cu "dege....pe....gal", ma apuc sa scriu, io oricum n-am ce sa scriu, nu-mi vin multe idei deodata si stau asa tamp cu ochii beliti pe ecranul alb, no, acuma eram destul de happy ca mi-a venit mie asa sa ma revolt pe guagal si pe degetzica lui, zic, stai sa vezi ce postare fac, ma revolt, intreb, ma agit, ca si cum m-ar interesa, o fac pentru natiune, da cum, sa se explice tuturor ce-i cu degetzica lesinata?!
ma mai uit odata sa ma lamuresc despre ce e vorba si vad o sageata mica, mica, ca o racheta maro, si dau pe ea, si ce credeti...
apar broscoi, papusele si printzishori, pasari yay cu barbie de-alea mai demodate pe spate, tot felul de povesti, si iar ma revolt, ma estia isi bat joc de noi, estia ne vand povesti pe guagal

- tu! nu vezi, is 205 ani de la nasterea lui Hans Christian Andersen, scrie acolo sub sageata!
- iai, chiar, da ma...na, bem ceva?

joi, 1 aprilie 2010

va holbati da?

mi-am facut blog. altu, na, ca asa am avut chef azi, si nu e pacalici de intai aprilie, sa fie clar!
am de gand sa poluez aerul pe-aici cu toate aberatiile mele nascute din spasmele unui singur neuron creponat, sifonat, balonat, imbatat, nevrozat, guagalizat, cevacuat....
oricum nu voi avea ce scrie, ma va tine pret de doua trei postari dupa care rodul acestor clipe va putrezi incet in folderele intunecate si uitate de timp ale internetului
sa nu credeti ca sunt cine stie ce inteligenta creatoare, plina de idei si dume ce se asteapta asternute pentru eternitate, nu, fiti seriosi, doar ca ma manca degetele si mi-o zis un pretin ca trebuie sa scriu ( nenenene) ca sa rada el de mine
e o moda cu blogareala asta de ceva de speriat, cica-i trendy, se poarta, da bine sa ai blog, ca pe vremuri sa ai blug, de firma, prespalati si adidasi puma :) si vidio cu filme cu bulane si Chuck Noris, si gumela de-aia chinezeasca de facea baloane cat roata de la pegas, na acum e blogareala, am blog, sunt fericit, imi scriu pe blog gandurile, ma intreb daca si tanti de la aprozar are blog si scrie rvelatiile zilei "azi ridichea s-a cumparat mai bine decat prazul"
si nici sa scriu corect sa nu va asteptati, stiu da nu vreau, de fapt sa nu va asteptati la nimic, nu stiu ce cautati la mine pe pagina in loc sa festiti oua si sa coaceti cozonaci, ce ganditi ca io va tin de foame cand va chioraie burdihanele, hai haitz la treaba cu voi!!!

...da sa nu credeti ca ati scapat, sau sa credeti daca atata minte aveti